CRYSSOFT EUROALIA vă propune
Perle albe, perle negre Speranța Calimi Noi ne întorceam de la înmormântare. Murise bunica, ființa cu care mă simțeam bine și alături de care îmi găsisem liniștea. Mama mai lăsa să-i alunece câte o lacrimă, așa, ca să nu zică lumea că nu plânge. Tata avea ochii injectați și lacrimile îi picurau mereu pe la colțul ochilor, era trist și răvășit. Erau regrete târzii. Ar fi vrut să întoarcă timpul înapoi, dar era târziu, prea târziu, ar fi vrut să audă iar glasul mamei, dar ea plecase tăcută și singură, așa cum a trăit o viață întreagă...