Neînduplecată ți-e călăuza, cinstite nepoate și credința în Țara Moldovei, desăvârșită. Ai ales o viață de zbucium și trudire, cu toate că la picioarele tale se află slobodă calea către putere, libertate și măriri nebănuite.
     N-am să înțeleg niciodată, de ce, când ți se află la picioare o întreagă împărăție, când lumea întreagă poate îngenunchea la porunca ta, tu te agăți de un petic de pământ cum este Țara Moldovei, apăsat de griji și nevoi care nu se vor sfârși în veci.
     - Pentru că acest petic de pământ, mărite unchiule, mi-a dat viață, din el m-am ridicat și din adâncul său îmi vine și seva puterii mele. Din țărâna lui am ieșit și tot în țărâna lui voiesc să cobor la împlinirea vremii, cu împăcarea datoriei împlinite.
     - Dumnezeu să te ajute nepoate, însă toată puterea se află în mâinile Sultanului și ceea ce va hotărî Luminăția Sa, poruncă pentru noi toți este.
     - Tăria celor mari este vremelnică, cinstite unchiule, pentru că se află clădită pe nevoințele celor străini de pământul Împărăției, a noastră e veșnică și urcă spre noi din adâncurile nebănuite ale pământului nostru, precum și din poruncile celor care ne veghează din țărâna în care își dorm somnul de veci.

     Sabia Măritului Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt, dăruită celui dintâi căpitan din neamul Lupilor, avea să mai vadă lumina zilei după două sute șaptezeci de ani, pe la văleatul 7348 (1840), când la Movila de pe Dealul Hemeienilor, au fost efectuate primele săpături arheologice, care au scos la lumina zilei, așa cum stă scris în "Marele Dicționar Geografic al României" și în "Dicționarul Arheologic" al Academiei Române, "o mulțime de arme vechi, lăncii, săgeți și săbii. Pe una dintre aceste săbii se vedea următoarea inscripție: - Ștefan Vodă Mare, MOLDOVA -, numele Moldovei fiind scris cu litere mari".
     Precum și astăzi, Movila de la Hemeieni stă mărturie vremurilor trecute, prin care marii noștri voievozi au ridicat Țara Moldovei către culmile cele mai înalte; tot așa și numele acelor Lupi, viteji căpitani și străjeri ai Țării Moldovei, pe Movila de la Hemeieni și la Straja Tazlăului, a urcat prin veacuri până la noi, cei de astăzi, prin străbunicii, bunicii și părinții noștri, nume pe care îl purtăm cu cinste și ne mândrim cu el, căci vine din adâncuri de istorie.