E-mail:   parola:  
Căutare avansată Cont nou | Cont nou pentru firme | Ai uitat parola?
Cărți     Pe banda rulantă
 Hărți
    Turistice
 CD-uri audio
    Limbi străine, dicționare
 Softuri
    E-books
 Cărți
    Dezvoltare personală
    Contemporani
    SF, horror
    Monografie, critică, eseu
    Junior
    Istorie
    Trup, minte, spirit
    Drept
    Clasici
    Versuri
    Dosar
    Filosofie
    Psihologie, psihanaliză
    Practic
    Business - Economie
    Polițiste
    Religii
    Naturiste
    Paranormal
    Enciclopedii, dicționare
    Teatru
    Aventurile copilăriei
    Dragoste
    Părinți
    Thriller, aventuri
    Culinare
    Educație
    Medicină
    Umor
    La taifas
    Turism
    Capodopere
    Bibliografie școlară
    Limbi străine, dicționare
    Western
    Arte marțiale
    Război
    Sport
    Capă și spadă
    Album
    Hai la joacă
    Second hand
    Pe banda rulantă
 Reviste
    Cuvinte încrucișate
    Legislație, drept
    Second hand
    Pe banda rulantă
 Cele mai cumpărate
    Drept civil român. v ...
    Babl
    Orașul ascuns
    Gangland
    Eseuri ezoterice mas ...
 Noutăți în magazin
    Dumnezeu s-a născut ...
    Trandafir cusut pe ie
    Miorița
    Cyrano de Bergerac
    Hamlet. Versiune - A ...
 Lista noutăților
       
 EUROALIA+
    Program de afiliere
    Login afiliați
    Platforma SOL
 Pune o întrebare
    SC CrysSoft SRL
    Prin e-mail:
        
    Întrebări frecvente
 

Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare

  Dr. Vasile Șoimaru, Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea, Roxana Iorgulescu-Bandrabur
Adaugă Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare în coșul de cumpărături ...
Coperta cărții Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare
Mărește coperta cărții Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădaremărește coperta

Editura:
     Balacron SRL

pe stoc, în curs de procesare, 200 pag.
Format: 13,5x20,5, cartonată, parțial color
ISBN: 978-9975-100-95-3

Preț: 38,54 lei
Cod produs: CVC0011A


Adaugă Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare în coșul de cumpărături ...
Descrierea editurii: Ediția a II-a revăzută și completată COTUL DONULUI, O MARE TRAGEDIE ROMÂNEASCĂ, UITATĂ DE STATUL ROMÂN - Vasile ȘOIMARU, Octombrie 2012 ...Despre bătălia de la Stalingrad, considerată cea mai grea, cea mai sângeroasă din istoria omenirii, inclusiv despre tragedia de la Cotul Donului, am citit pentru prima dată în cartea lui Victor Nekrasov (В окопах Сталинграда – În tranșeele Stalingradului), un bestseller din perioada sovietică, în primăvara anului 1967, fiind student în anul trei la Tehnicumul (azi Colegiul) de electromecanică din Chișinău. Mă aflam la practică la Fabrica de mobilă Nr. 5 din orașul transnistrean Tiraspol și locuiam în gazdă cu doi muncitori de la acea fabrică, care sorbeau pe rând cartea cu pricina, contaminându-mă și pe mine de lectura ei. Despre carte am avut cea mai bună impresie. Așa înțelegeam eu (ca şi mulţi alţi cetăţeni sovietici) lucrurile pe atunci... Numai că, mai târziu, în toamna anului 1982, deci, la exact 40 de ani de la evenimentele de pe Volga și Don, am auzit alte adevăruri despre tragedia dată, din gura unui bătrân, Gheorghe Oțetea, veteran al războiului din Est, din comuna Corbasca, județul Bacău. Plângea și vorbea, iar soția lui, Ioana, adăuga pe alocuri, la cele spuse de bătrân, amănunte pe care le auzise tot de la el pe când era mai tânăr și avea o memorie mai bună. Impresiile despre cele auzite de la bătrânul Oțetea m-au urmărit mulți ani la rând. Au mai trecut 27 de ani, și în vara lui 2009, am reușit să ajung în acele locuri de pomină: la Severski Doneț, stanița Morozovskaia, râul Cir, în partea de sud a Cotului Donului, la Kalaci pe Don și în stanița Golubinskaia. Credeam că știu totul și am văzut totul, și eram gata să public un articol și imagini de la Don, despre cele simțite de mine acolo. Dar nu m-am grăbit și bine am făcut. Pentru că în primăvara anului curent (2012) a ajuns în arhiva mea un film, a cărui vizionare mi-a schimbat radical viziunea și sentimentele pe care le aveam până la vizionare, despre acele evenimente. Este vorba despre filmul documentar Eroism și jertfă pe Frontul de Est, turnat în anul 2010 cu sprijinul Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, film în care, un veteran de război, Iosif Niculescu, de 96 de ani (în 2010), vorbește despre cele întâmplate în toamna anului 1942 în partea de nord a Cotului Donului, la Kletskaia, în cel mai fierbinte și tragic loc al Bătăliei de pe Don și Volga, din acea iarnă friguroasă, de 40 de grade sub zero. Și am decis: vine vacanța de vară și o mai iau o dată spre Est, pe Drumul Pătimirilor ostașilor români din vara și toamna anul 1942. A venit vacanța mare și am plecat, ajungând pe 17 august 2012 acolo, unde toată vara n-a căzut un strop de ploaie, dar când am ajuns în centrul orășelului s-a pornit o ploaie de parcă s-a spart cerul deasupra mea; nu puteam deschide ușa la mașină să intru în curtea casei autorului monografiei staniței Kletskaia (Piotr Eliseev) pentru a procura un exemplar de carte. A ținut ploaia 45 de minute în continuu. Când s-a terminat și am vrut să deschid ușa, intra apa în mașină. A fost un moment de mare mirare pentru mine, pentru că după o secetă cumplită, de trei luni, când ajung eu acolo se pornește o ploaie torențială de pomină!... Probabil, a plâns și Dumnezeu de bucurie că, în sfârșit, după șapte decenii de la tragicul eveniment, a venit, probabil , primul român să-i “viziteze” pe cei 150 de mii de frați care zac acolo pe vecie… Am scris aceste cuvinte în octombrie anul trecut, dar în luna următoare jurnalistul Ion Cristoiu, în revista HISTORIA, ne-a informat că a ajuns totuşi cineva acolo în cei 70 de ani care s-au scurs de la tragedia românească de la Cotul Donului. Şi s-a aflat foarte aproape de acele locuri triste, la câteva sute de metri, numai că ...deasupra lor, văzute din avion. HISTORIA ne-a informat despre vizita în URSS, în iunie 1949, a scriitorului Zaharia Stancu, preşedintele postbelic al USR, cuprinzând un popas la Stalingrad, deci, la circa 100 km de acele locuri de maxim tragism pentrui Armata Română în cel de-al Doilea Razboi Mondial. În anul următor, 1950, Zaharia Stancu a tipărit la Bucureşti un volum de impresii din acea călătorie în care, deşi trecuseră doar şapte ani de la marea bătălie de la Stalingrad şi patru ani de la încheierea celui de-al II-lea Război Mondial, autorul n-a suflat un cuvânt despre prezenţa militarilor români acolo, dar nici nu făcuse vreo destăinuire în faţa celorlalţi scriitori prezenţi acolo, ca făcând parte dintr-un popor aliat cu nemţii în 1942. Doar afirmaţii despre eroismul poporului sovietic în „războiul pentru apărarea patriei” şi despre efortul său eroic în „reconstrucţia socialistă” postbelică. Citind acele impresii ale lui Zaharia Stancu pot spune cu maximă precizie unde se afla avionul în zbor cu povestitorul dat, atunci când afirma în cartea sa: „Am început coborâşul peste câmpuri roşii-ruginii, fără fir de iarbă. Aveam impresia că planăm deasupra unui imens zid de cărămidă ars culcat de la o margine la alta a zărilor. Niciun copac, niciun tufiş, niciun ciulin măcar, ci numai pământ roşu...”. Aşa deci, avionul cu Zaharia Stancu la bord se afla în acele clipe deasupra Stepei de la Cotul Donului, acolo unde în noiembrie 1942 s-au prăpădit cei 150 de mii de ostaşi români. Dar nu numai ploaia m-a surprins în acea zi de 17 august. Când ploaia s-a terminat, și s-au scurs apele de pe dealurile de cretă ale staniței Kletskaia, m-am urcat pe dealul cel mai mare unde stăteau ostașii români în 1942, am făcut cu cuțitul o cruce dintr-un copăcel uscat, legând-o cu scotch, am rupt ultima pagină din albumul meu Poeme în imagini, care reprezintă fotografia Tricolorului Independenței (cu semnăturile deputaților din Primul Parlament al R. Moldova, care au votat pe 27 august 1991 Declarația de Independență, inclusiv semnătura mea, noi crezând că votăm independența față de Rusia). Am prins poza tot cu scotch, de cruce, pe care am înfipt-o cât mai adânc posibil în pământul alb ca varul răzmuiat de ploaie și am fotografiat-o, am destupat o sticluță-suvenir de coniac” Ștefan Vodă” (Călărași), am turnat în dopul sticluței câteva picături de coniac și le-am sorbit de sufletul și în memoria celor 150 de mii de români care zac, acolo, în creta de la Cotul Donului, în Stepa Calmucă şi la Stalingrad, am pornit muzica din automobil cu excelenta trupă K 1 Band și superbul său șlagăr “Toți ca unul orice ar fi, pentru România, pentru România!”, precum și excelentul cor al elevilor de la Liceul Prometeu din Chișinău, cu emoționantul lor “Îndemn la Unire” și am început să strig ca un apucat de bucurie că am ajuns și am făcut lucrul acesta, că, în sfârșit, a apărut o cruce cu un tricolor românesc la Cotul Donului. Dacă mă auzea și mă vedea cineva, credea că-s unul scăpat din casa de nebuni. Eram atunci cel mai fericit român din lume de parcă am aterizat primul astronaut pe Marte… Nu cred că până în acel moment am simțit o victorie mai mare în viața mea, în cei peste 60 de ani trăiţi. Însă următoarele 30 de minute chiar au pus punct la toate. Când ieșeam din raionul Kletski, întâmplător îmi arunc ochii la kilometraj și ce văd ei acolo? Se vedea numărul… 1942!!! Deci, în anul tristei aniversări de 70 de ani de la marea tragedie românească din anul 1942 de la Cotul Donului, făcusem exact 1942 km de la Chișinău, trecând pe la Poltava şi Harkov, locuri legate de biografiile Cantemireştilor şi a Hasdeenilor, până la locul acelei tragedii… (Surpriza cu kilometrajul nu s-a repetat şi în anul următor, de această dată el arătând numărul 1964 km, chiar dacă n-am trecut pe la Harkov şi Poltava. Am mers în schimb mai întâi în câteva localităţi din Stepa Calmucă şi Volgograd, apoi la Kletskaia). Pentru că-i imposibil de crezut așa ceva, am fotografiat și acest amănunt că, zic, n-o să mă creadă nimeni. Pe urmă mă uit în zare să văd întinsurile proaspăt arate ale stepei Donului, în speranța să văd printre brazdele întoarse de plugurile rusești vreo grămadă de oase românești. N-am văzut așa ceva. În schimb am observant culoarea acelor brazde: era la fel de roșie ca cea descrisă de Zaharia Stancu în impresiile sale de călătorie. Aveam impresia că acea culoare a rămas de la sângele vărsat pe malul drept al Donului din venele celor 150 de mii de ostași români, căzuți în acele locuri, în toamna anului 1942 - iarna anului 1943. Desigur, n-am uitat să fotografiez, ca mărturie, și acele brazde roșii, apoi am mers mai departe spre Stalingrad/Volgograd să-mi satisfac pe deplin dorința de a ști mai multe despre destinul tragic al ostașilor noștri în stepele Rusiei. Când i-am vorbit veteranului, de la Cotul Donului, de 98 de ani, Iosif Niculescu, despre aceste lucruri întâmplate cu mine în drumul cotit până la Cotul Donului, dânsul a zis: ”Eu cred, domnule Șoimaru, că această râvnă a Dvs., încununată cu succes, şi posibilitatea care mi-a fost mie oferită, să fac acest film, că nu mie mi-a trecut prin minte, se datorează unui semn ceresc… Unul, măcar, dintre cei morți, acolo, la Cotul Donului, își are moaștele de sfânt în acel pământ și, Acela lucrează din Cer: m-a luminat pe mine să fac filmul, și pe Șoimaru l-a trimis la Cotul Donului în acest an al tristei aniversări… De aceea trebuie de găsit locul printre mormintele comune, de găsit moaștele acelui martir, acelui sfânt român, care zace în Stepa Donului”… * * * Despre acest loc, cel mai blestemat din întreaga istorie a românilor, Cotul Donului, despre bătălia care a avut loc acolo la sfârșitul anului 1942 – începutul lui 1943, s-a vorbit și s-a scris mult, dar nu destul de mult... Nici noi în această lucrare nu vrem să acoperim aceste goluri imaginare din istoriografia și din publicistica românească. Nici nu putem face acest lucru, din simplul motiv că nu avem potențialul financiar respectiv, nici forțele și mijloacele necesare. Mai bine zis, ele există undeva dar nu sunt și nici nu se dorește să fie folosite de cei care le gestionează ineficient, sau le gestionează în cu totul alte scopuri, departe de interesul majorității populației și al istoriei noastre naționale. O mică închipuire despre ratingul acelor evenimente și noțiuni legate de ele, în limba română, ne-o poate da site-ul de căutare Google. Bunăoară, noțiunea de: ”Bătălia de la Stalingrad” apare de 83 de mii de ori; cea de ”Bătălia de la Cotul Donului” – de 28 de mii de ori; iar cea de ”Cotul Donului” – de 41 de mii de ori! Nici mult, nici prea puțin... Iată cum descrie noțiunea de ”Bătălia de la Cotul Donului” Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor (Editura Meronia, 2011), o lucrare deosebit de utilă, coordonată de George Marcu și prefațată de ilustrul istoric Florin Constantiniu: ”...Acţiuni militare de amploare, în cadrul bătăliei de la Stalingrad, desfăşurate de trupele române, alături de cele germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Obiectivul ofensivei germane lansată în Rusia Meridională a urmărit atingerea fluviului Volga pentru oprirea aprovizionării trupelor sovietice şi ocuparea regiunii petrolifere din Caucaz. În această acţiune, forţelor române le revine sarcina de a prelua un sector de front în lungime de 110 km pe braţul de nord al Donului, la vest de Stalingrad. Armata 3 română, comandată de generalul Petre Dumitrescu, se confruntă cu existenţa a trei capete de pod inamice, puternic întărite de trupele sovietice, numeric superioare şi foarte bine dotate cu piese de artilerie şi blindate. La 19 nov. 1942, trupele sovietice atacă în forţă. Superioritatea acestora, dublată de lipsa sprijinului german, conduce la spargerea frontului român, culminând cu încercuirea a trei divizii. Succesul înregistrat în prima zi de lupte este consolidat prin spargerea frontului român în mai multe locuri. În faţa pericolului de distrugere a forţelor, comanda¬mentul român face demersuri pe lângă cel german pentru începerea rapidă a retragerii, solicitare respinsă de Hitler, preocupat de menţinerea poziţiilor române în susţinerea propriului efort de la Stalingrad. În ciuda ordinelor primite, comandanţii trupelor române, încercuite deja, decid retragerea pe direcţia sud-vest. Demersul nu reuşeşte decât parţial, o mică parte a trupelor străpungând încercuirea. Restul forţelor capitulează, rând pe rând, până la 24 nov. 1942”. ...S-ar părea că mai scurt, mai clar și mai cuprinzător nici că se poate!... Ba se poate, cel puțin la capitolul cuprinzător! M-am convins de acest lucru nu doar din lecturile zecilor de cărți și articole, care cuprind și tema dată, a sutelor de informații pe care le-am adunat, navigând zilnic în apele fără de margini ale celui mai tânăr, al cincilea la număr, ocean, Oceanul NET! Dar mai cuprinzător se poate pentru că, din toate punctele de vedere, bătălia de la Stalingrad, cu toate componentele ei, a fost cea mai sângeroasă, cu cele mai multe pierderi: a durat 199 de zile, pierderile în rândurile militarilor Axei fiind de circa 850 mii de oameni... Când am vorbit cu unii, foarte puținii, care au mai rămas în viață, participanți în acea bătălie, am înțeles că toate manualele, monografiile (care nu-s prea multe...), tot Oceanul NET cu toate mările și golfurile sale, n-au cuprins în întregime laturile acestei istorii. Vorbind cu participanți la acea bătălie, mergând pe urmele lor de două ori până la Cotul Donului, m-a cuprins o frică de stupiditatea situației în care se află combatanţii, încă vii, la respectiva operație, m-a copleșit o milă de poporul din care fac și eu parte, de nu mai știu care-i perspectiva lui... Să parcurgi circa două mii de kilometri din capitala celui de al doilea stat românesc până la acel loc de tristă amintire în istoria noastră, să calci pe oasele a mai bine de 600 de mii de ostași români îngropați pe întinsurile Estului, de la Odesa până la Stary Krim (Crimeea), Krymsk (Caucazul de Nord) și Cotul Donului de lângă Volga, și să nu găsești nici un cimitir de onoare, în memoria celor trimiși de Statul Român la moarte, aproape sigură, pentru dezrobirea teritoriilor românești, Basarabia și Nordul Bucovinei, pentru a readuce creștinismul în Rusia bolșevică... Ce gânduri ar mai putea să-ți vină înafară de un pesimism total cu privire la prezentul, dar, posibil, şi la perspectivele acestui popor? Căutările urmelor a sute de mii de români căzuţi la datorie, urme practic dispărute, ca rezultat, în primul rând, al neglijenţei şi uituceniei Statului Român modern, m-au pus pe gânduri dacă mai există români în fruntea Statului Român, suspectând de nu se vrea cumva să dispară doritorii din rândul românilor, rămaşi la vatră, de a-şi mai apăra, în caz de necesitate, Ţara şi Neamul…
 

Galerie de imagini:
Coperta fațăCoperta spate

Disponibilitate: Produsul se află pe stoc în depozitul propriu CrysSoft Euroalia. Stocul se actualizează zilnic.
Termen de livrare: pachetele sunt expediate în 1-2 zile lucrătoare de la confirmarea comenzii și ajung la destinație în 3-5 zile lucrătoare. Produsele sunt expediate direct din depozitul nostru, prin Poșta Română în sistem ramburs.
Taxe poștale: gratuit pentru pachetele de peste 150 de lei, între 6 și 8 lei pentru comenzi sub 75 de lei și reduceri progresive între 75 și 150 de lei.
Cadou: Pachetele ce conțin cărți primesc cadou un semn de carte, indiferent de valoarea comenzii!

Comentarii: Nu există nici un comentariu...

Adaugă un comentariu...


Vă mai recomandăm:
O istorie dramatică a prezentului, Nicolae Breban, Contemporanul
carte,  monografie, critică, eseu,  pe stoc, în curs de procesare,  45,00 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Sphæra Mundi: Paradigma filosofică a cosmologiei poporane românești, Adrian Șuștea, EuroPress Group
carte,  filosofie,  pe stoc, în curs de procesare,  35,70 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Deciziile oamenilor împliniți, Philip Baker, Amaltea
carte,  dezvoltare personală,  pe stoc, în curs de procesare,  21,19 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Rebus Biblic nr. 1, Viorel Naghi, Viorel Naghi P.F.A.
revistă,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  1,45 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Talmudul ca profesiune de credință a poporului israelit, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Vicovia
carte,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  14,45 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Erotisme de peste zi, Raluca Neagu, Babel
carte,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  9,63 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Poesii vol. 3, Constantin George, Vicovia
carte,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  11,56 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Teofana, Ion Lupu, Vicovia
carte,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  14,45 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Rebus Biblic nr. 5, Viorel Naghi, Viorel Naghi P.F.A.
revistă,  pe banda rulantă,  pe stoc, în curs de procesare,  1,45 lei,   mai multe detalii ...   cumpără acest produs ...
Poate nu știați...  
       Pentru comenzi de peste 150 de lei nu mai plătiți taxe poștale!  

eXTReMe Tracker
eXTReMe Tracker