100 de mari genii - R. K. Balandin

     Cum să alegi dintr-un număr imens de personalități remarcabile o sută de mari genii? Trebuie spus, de la bun început, că rezolvarea fără echivoc a acestei probleme este practic imposibilă.
     Cuvântul "geniu" s-a demonetizat din cauza utilizării mult prea frecvente, și-a pierdut sensul clar. Cum ar putea fi el interpretat? Filosoful și poetul rus, Vladimir Soloviov, dădea următoarea explicație: "Geniu – lat. «genius» (de la «genus» – gen, inițial spiritul unui strămoș decedat, proslăvit din punct de vedere religios...). Astăzi, este numit geniu un om: 1) care are o viață interioară deosebită, cu un bogat potențial și 2) un om a cărui activitate nu are doar o semnificație personală, ci și una generală (pentru popor sau pentru întreaga omenire). Genialitatea, ca treaptă superioară a înzestrării, este comparabilă cu talentul, iar ca treaptă inferioară nu are o definiție clară; chiar această distincție este relativă, încercările de diferențiere exactă sunt arbitrare, iar aplicarea lor controversată."
     Să prezentăm și alte păreri. Newton considera că genialitatea este stăruința gândului, concentrat într-o direcție. Ceva asemănător spune și Edison: un procent de perseverență și 99 de transpirație. Buffonn este mai precis: "Talent ieșit din comun combinat cu perseverență". Goethe era de părere că genialitatea se caracterizează prin capacitatea spiritului de a descoperi ceea ce îi este benefic. Kant a spus-o mai exact și mai convingător: "Geniul este talentul de a inventa ceea ce nu poate fi învățat". Cu alte cuvinte, geniul are darul de a descoperi ceva necunoscut până atunci.
     În Enciclopedia filosofică (1989) se dă următoarea definiție: "Genialitatea este manifestarea superioară a puterii creatoare a omului... Ea presupune o capacitate înnăscută pentru activitatea productivă într-un domeniu sau altul, în condițiile unei înzestrări universale...". În ceea ce privește "capacitatea înnăscută" și "înzestrarea universală" nu putem face decât presupuneri.
     Concluzia ar fi că geniul este o noțiune cu un grad mare de mister, parțial subiectivă. În plus, este mult prea evazivă. Poate că va fi mai ușor să ne facem o părere după citirea acestei cărți.
     Oare onorurile și slava, succesul imens și chiar celebritatea post-mortem pot fi considerate criterii concrete ale genialității? Un exemplu faimos este cel al lui Herostat, care a incendiat templul zeiței Artemis din Efes, considerat una din minunile lumii. Într-adevăr, astăzi nu se mai știe cine a proiectat și a construit templul, dar numele celui care l-a distrus a rămas peste veacuri.
     Pe cine preferă astăzi publicul larg? Pe reprezentanții așa-numitei culturi de masă, pe artiștii pop, pe cântăreți. Acest fenomen este deosebit de semnificativ și pare să indice o boală gravă a societății. Cultura se dezice de menirea ei inițială, care constă în informarea omului despre înaltele valori spirituale și tradiționale, în educarea simțului estetic, a umanului, a setei de cunoaștere, a credinței în idealul binelui.
     Prin urmare, fără a ne lăsa influențați de tendințele la modă și fără a pune semn de egalitate între genialitate și popularitate, vom încerca să alegem dintre personalitățile remarcabile, recunoscute prin tradiție de către specialiști, oamenii cei mai deosebiți, pe cei ieșiți din comun, care au descoperit ceva nou și au atins în domeniul lor perfecțiunea.
     Am ales cel mai simplu principiu de clasificare: după domeniul de activitate (un loc aparte îl ocupă geniile universale). Vor fi analizate, în primul rând, realizările din sfera spirituală, unde calitățile umane ies cel mai bine în evidență.
     Fiecare capitol începe cu o prezentare generală, pentru că mulți din cei rămași în afara "sutei", nu sunt, în principiu, cu nimic mai prejos decât cei aleși. De aceea vă vom istorisi, de fapt, despre un număr mult mai mare de genii decât o indică titlul cărții de față. Dar cele o sută de mari genii ocupă, evident, o poziție specială.
     Capitolul Geniul necunoscut își propune să demonstreze cât de mulți creatori de excepție rămân necunoscuți și cât de puține lucruri știm despre acești oameni minunați.
     Menționez că aceasta este o carte de autor, nu o înșiruire de date culese din dicționare și enciclopedii. În afară de prezentarea informațiilor necesare și a trimiterilor la păreri autorizate, vom încerca să prezentăm viața și creația personalităților amintite în contextul istoriei omenirii și, în același timp, situându-ne pe pozițiile contemporaneității.
     Realizările trecutului reprezintă patrimoniul nostru. Trebuie să dorim și să știm să-l folosim. Numai în felul acesta se poate atinge plenitudinea vieții și se justifică existența noastră pe pământ.