Enigma morții - A. A. Nalceagian

     Enigma morții a fost dintotdeauna o temă captivantă pentru meditații, cât și pentru reflecții filosofice. Moartea este, nu-i așa, o prezență la fel de frecventă în viața oamenilor, ca și nașterea. Moartea este o parte inalienabilă, un aspect al vieții. În prezent, fenomenul acesta enigmatic, dar și, sinceri să fim, înspăimântător prezintă un interes deosebit pentru medicină, filosofie și psihologie, iar pentru filosofia existențialistă și pentru psihologie problema morții este una esențială.
     Nimeni nu poate rămâne indiferent față de problema morții, fie ei idealiști, dualiști sau materialiști. Și este imposibil s-o ocolești comportându-te ca un struț, prefăcându-te că ea nu există. Cercetările asupra problematicii morții întreprinse în domeniile psihologiei, fiziologiei, medicinei și al filosofiei contribuie la aprofundarea înțelegerii vieții și la autocunoașterea omului. Cred că cercetările și reflecțiile asupra problemelor vieții, ale procesului de sucombare, ale morții și ale urmărilor ei pentru cei vii constituie una din căile esențiale de accedere la înțelepciune și la maturitate socio-psihologică.
     Înspăimântătoare este nu atât moartea ca sfârșit al traseului existențial, cât înțelegerea caracterului inexorabil al acestui sfârșit. Nu în van latinii antici ne îndemnau să ne gândim la moarte. Conștientizarea fatalității morții și a închipuirilor despre ce va fi "după" sau a imposibilității unei alte forme de existență după moarte au un efect profund asupra întregului proces al activității vitale a omului și asupra relațiilor cu semenii. Ideea inevitabilității morții aruncă o umbră asupra vieții omului transformând rămășița ei într-o perioadă de pregătire pentru moarte sau, altfel zis, într-o perioadă de lentă sucombare psihologică. Există mulți oameni care acordă o mare importanță tuturor rânduielilor și practicilor legate de moarte și înmormântare, respectându-le cu scrupulozitate. Se creează chiar impresia că în acest mod ei se pregătesc pentru propria moarte, dând de înțeles că la o atare atitudine față de ei se așteaptă și ei din partea celor care vor rămâne în viață după moartea lor.
     Totuși, oamenii sănătoși sub aspect psihic, oamenii care își propun atingerea unor mari obiective practice, dacă nu sunt cercetători ai problematicii morții, evită discuțiile despre ea, caută să alunge din conștiința lor gândurile aferente, dat fiind că astfel de reflecțiuni, ducând la conștientizarea caracterului problematic al însăși existenței omului în această lume, pot exercita acțiuni distructive asupra activității practice, pot să afecteze năzuințele spre scopuri concrete. Alții pot să cadă pradă demoralizării, adoptând cugetări "înțelepte" de genul: "După mine - potopul!", și să devină extrem de egoiști, lipsiți de principii și vicleni. "Dacă totul este deșertăciune - cugetă ei - atunci nimeni nu mai are nevoie de onestitate, de fidelitate, de devotament și de alte principii și categorii morale: este permis să fii rău și viclean să înșeli și să provoci suferințe oamenilor fără să ai mustrări de conștiință".
     Totuși, nu la toți indivizii dezvoltarea personalității capătă astfel de forme ca urmare a conștientizării caracterului finit al existenței pământene. Mulți posedă forțe morale și psihice viguroase și sănătoase care le permit să evite atari evoluții nocive și antisociale. Unii dintre ei se debarasează de gândurile despre moarte, alungă ideile sumbre legate de zădărnicia eforturilor omenești, protejându-și astfel psihicul împotriva modificărilor nedorite amintite mai sus.
     Noi însă vom merge pe altă cale, mult mai sigură, și vă invităm să ne urmați. Noi năzuim să cunoaștem totul despre moarte, despre procesul de sucombare și despre posibilitatea existenței de dincolo de mormânt, păstrându-ne totodată moralitatea, ba mai mult chiar, folosind aceste cunoștințe vom contribui la sporirea continuă a moralității. Abordarea calmă și echilibrată a chestiunii morții, reducerea neliniștii și a temerii prin munca individuală rodnică spre binele oamenilor - iată modalități sigure de prevenire a tulburărilor nevrotice, a manifestărilor egoismului agresiv extrem, precum și a altor fenomene patologice și distructive, ce pot fi întâlnite nu de puține ori în viața oamenilor.
     Conștientizarea caracterului inevitabil al morții și convingerea că așa stau lucrurile apar la indivizii cu un nivel destul de ridicat al dezvoltării psihice și sunt legate de dezvoltarea gândirii și a vorbirii, de capacitatea de a face generalizări și de a prevedea viitorul. Conform tuturor probabilităților, omul este singura ființă vie care are conștiința că inevitabil va muri. Fiind conștient de caracterul inevitabil al morții, omul o ia în calcul atunci când se gândește la activitatea lui de viitor. El își rezumă aspirațiile la acele obiective și scopuri care pot fi atinse în intervalul de timp ce i-a mai rămas. Altfel zis, alegerea scopurilor, a nivelului exigențelor și al năzuințelor, a căilor de afirmare sunt subordonate, poate nu întotdeauna conștient, dar în mare măsură, acceptării ideii de inevitabilitate a morții. În unele cazuri omul singur își planifică moartea, de exemplu atunci când se pregătește în mod conștient de sinucidere. De cele mai multe ori însă putem observa cum oamenii dau din timp indicații precise celor apropiați despre felul în care ei trebuie să procedeze cu trupul și cu averea lor. Testamentul este unul din cele mai curioase fenomene din cele ce au apărut în istoria omenirii. El atestă faptul că omul, fie și numai la nivelul intelectului, acceptă fatalitatea morții, întâmpină resemnat destinul. Dar întocmirea testamentului indică, în același timp, faptul că omul crede aparent doar parțial că va muri. Aici întrezărim și elemente de optimism și expresia dorinței de a fi nemuritor.
     Un individ matur sub aspect psihic nu poate fi indiferent față de ceea ce va fi după moartea lui. El știe că, deși viața fiecărui individ este tragică datorită caracterului inevitabil al morții, nu se poate spune același lucru referitor la națiune sau la omenire. Existența națiunii, a poporului, a omenirii pot fi veșnice în măsura in care veșnicia există "sub soare", de aceea eforturile omului nu sunt lipsite de sens.      După cum vom vedea, frica morții, conștientizarea caracterului ei inexorabil îi face pe unii oameni mai umani și mai onești, pe alții, din contră, îi face răi și invidioși, vicleni și mizantropi. Indivizii ce pot fi incluși în această, în mod convențional delimitată, categorie posedă o capacitate redusă de control moral asupra comportamentului lor, nu rareori faptele lor devin periculoase pentru societate. Cunosc doi indivizi care cu diverse ocazii repetă că le este tare frică de moarte, acceptă foarte dureros gândul că, în curând, ei nu vor mai fi. Sunt niște oameni extrem de răi și egoiști, care lasă impresia că pândesc orice ocazie pentru a-i persecuta și înjosi pe semeni. În mod special îi urăsc pe oamenii virtuoși. Datorită firii lor, nu cred în nimic și nu năzuiesc decât spre prezervarea propriului statut social și a bunăstării personale. Sunt niște indivizi demoralizați și periculoși. Unul din factorii care i-a transformat în niște tipi atât de respingători și periculoși este frica de moarte, precum și conștientizarea că ei nu lasă nimic valoros în urmă.
     În prezenta lucrare vom analiza problemele morții sociale și psihologice a individului, cele mai noi date, obținute în ultimele decenii, referitoare la trăirile oamenilor în preajma morții. Vom arăta că opiniile procesul de sucombare și despre moarte se modifică, dar nu există nici un indiciu că viața noastră pământeană ar putea deveni semnificativ mai lungă, cu atât mai puțin - eternă. Omul este muritor, viața este scurtă și de aceea în relațiile interumane o importanță uriașă o au principiile morale, normele de conduită și, bineînțeles, nivelul maturității moral-psihice a oamenilor.
     Chestiunea morții ocupă un loc remarcabil în literatură și artă; beletristica ar pierde considerabil din caracterul său realist, din forța artistică și din farmec, dacă nu ar analiza cu suficientă profunzime problemele psihice și sociale ale procesului de sucombare și ale morții, precum și impactul lor asupra conduitei și a modului de gândire ale oamenilor. Pentru a înțelege mersul și stilul vieții omului este nevoie să fie dezvăluită, între mulți alți factori, și atitudinea lui față de fatalitatea morții.
     Este de remarcat că în lucrările asupra tanatologiei, publicate în ultimii ani, autorii tratează în principal trăirile în preajma morții ale oamenilor care au trecut prin faza de moarte clinică și au fost resuscitați. Astfel de chestiuni sunt pe larg analizate în prezenta carte. Am considerat, totuși, că este mai corect să propun atenției cititorului tabloul amplu al problematicii ce face obiectul unei științe noi - tanatologia psihologică. Multe dintre aceste chestiuni nu sunt mai puțin importante și mai puțin interesante decât cele ce se referă la moartea clinică. Dezvoltarea tanatologiei contemporane a început în anii '50 și avansează rapid. Prezenta lucrare este o încercare de prezentare a bazelor acestei științe, precum și a unor rezultate ale cercetărilor psihologice întreprinse de autor.

Moartea socială a omului

"Atomul social" și moartea individului
Despre "bătrânețea înțeleaptă"
Moartea socială și accelerarea procesului de sucombare biologică
Nepăsarea și grăbirea momentului morții
Geniul și visul nemuririi
De ce bărbații au viața mai scurtă

Moartea psihologică a omului

Pierderea sensului vieții și moartea individuală
Stadiile morții psihice
- Stadiul negării și al izolării
- Stadiul revoltei
- Stadiul negocierilor
- Stadiul depresiei
- Stadiul acceptării morții și al resemnării
Cum să fie lărgit conceptul de moarte psihologică
Despre magia neagră, woodoo și moartea psihologică

Eutanasia

Ce este eutanasia?
Fenomenul "Doctorului moarte" și alte cazuri similare
Despre ospicii

Identificarea psihică și conversiunea personalității

Identificarea psihică cu cel mort și conversiunea personalității
Deumanizarea
- Ce este deumanizarea personalității omului
- Deumanizarea răposaților și rezultatele autodeumanizării

Moartea clinică și problema prelungirii vieții

Înainte de moartea clinică
- Agonia doamnei Pichon
Faza morții clinice
- Spune că a murit
- Femeia înviată din morți
Faza clinică a sucombării (continuare)
Faza reanimării
Răcirea organismului și problema duratei vieții
Ieșirea spontană din starea de moartea clinică
- Băiatul care s-a întors din mormânt

Trăirile psihice ale omului în faza clinică a sucombării

Fapta de eroism a lui Raymond Moody și a altor tanotologi
Preliminariile și caracterul general uman al chestiunii
Descrierea completă sau "modală" a trăirilor muribundului
Cazurile individuale și lămurirea elementelor separate ale trăirilor
Este, oare, posibil dualismul materialist?
- Caracterul trupului spiritual al omului
- Deosebirile dintre "trupul spiritual" și cel fizic și integritatea lui
- Dualismul material și ipoteze noi
Ipoteza despre sensul existenței pământești a omului
Celelalte elemente ale trăirilor muribunzilor
Elemente noi în trăirile premergătoare morții
Modificări de personalitate la oamenii care au trecut prin faza clinică a sucombării
Alte concepții ale autorilor contemporani
Este oare posibilă moartea clinică fără trăiri psihice

Mărturii antice și ecourile lor contemporane

Platon
Cărțile tibetană și egipteană ale morților
Transmigrația sufletului, sau regresiunea psihică individuală?

Moartea și simbolistica ei în versuri

Despre somn și visuri
"Curbele sucombării"
Previziunea propriei morți
Simbolurile morții
Visele: compararea lor cu trăirile fazei clinice a sucombării
Alte niveluri ale existenței

Parapsihologia și chestiunea morții

Unele fapte
Moartea clinică și fenomenele parapsihologice
În ce condiții sunt relevate mai pregnant capacitățile percepției parapsihologice?
Obținerea de informații de la muribunzii și de la morți
Comunicarea telepatică între oameni și animale

După moarte: despre încarcare și nu numai

Morții se grăbesc să vină în ajutorul celor vii
Relatează colonelul Charles Lindbergh
Reîncarnarea este oare posibilă?
- Cazuri de reîncarnare
- Fenomenul "déjà vu" și reîncarnarea
Unele fapte noi referitoare la stările premortale
Alte posibile interpretări ale trăirilor premortale
- Interpretări supranaturale
- Interpretări farmacologice
- Interpretări fiziologice
- Interpretări neurologice
- Punctul de vedere al psihiatrilor
- Interpretări psihologice

Despre durata vieții și despre chestiunile noi ale tanatologiei psihologice

Este oare posibilă amânarea propriei morți?
Trei chestiuni actuale
Probleme noi