Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog - Ideea Europeană - au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferințe, întruniri, simpozioane, atât în țară, cât și peste hotare. Mă refer, în această ordine de idei, la Conferințele "Modele Europene. Friedrich Nietzsche", "Marx și Nietzsche. Vinovați fără vină?", "Modele europene. Ion Ianoși", "Eugen Negrici. Iluziile literaturii române" sau "Nicolae Breban. Trădarea criticii" (...) Țin deopotrivă la toate. Unele dintre acestea, multe - majoritatea! - au fost gândite de subsemnata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei complicități de litere rare - aș spune, citând-o de fapt pe Magda Ursache, unice - cum sunt, de pildă, dezbaterile dedicate cărților-eveniment: Iluziile literaturii române de Eugen Negrici și Trădarea criticii de Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar și iar, de ce ne-am opri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: "Orice început se vrea fecund"? Douăzeci de ani sunt un început!
     Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon, repetand, iar și iar, această afirmație gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu smerenie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât - iubindu-l atroce pe sihastrul de la Torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian - știam, da, știam, cine se joacă de-a destinul... devine destin.