|
|
Cărți |
|
|
Monografie, critică, eseu |
Contemporani |
Dezvoltare personală |
Istorie |
Dosar |
Clasici |
Drept |
SF, horror |
Trup, minte, spirit |
Versuri |
Junior |
Filosofie |
Psihologie, psihanaliză |
Paranormal |
Polițiste |
Părinți |
Business - Economie |
Practic |
Naturiste |
Medicină |
Enciclopedii, dicționare |
Religii |
Thriller, aventuri |
Culinare |
La taifas |
Aventurile copilăriei |
Turism |
Educație |
Dragoste |
Teatru |
Limbi străine, dicționare |
Capodopere |
Război |
Western |
Bibliografie școlară |
Umor |
Album |
Sport |
Hai la joacă |
Arte marțiale |
Capă și spadă |
Second hand |
|
|
Reviste |
|
|
Legislație, drept |
Cuvinte încrucișate |
Second hand |
|
|
Hărți |
|
|
Turistice |
|
|
Softuri |
|
|
E-books |
|
|
CD-uri audio |
|
|
Limbi străine, dicționare |
|
|
Cele mai cumpărate |
|
|
Terapia cu argilă
|
Necropolis
|
Cifrele sunt reci, n ...
|
Gangland
|
|
|
Noutăți în magazin |
|
|
Trepte spre cer
|
Nopți sângerânde
|
Femei fatale ale ist ...
|
Ghidul peșterilor di ...
|
Aproximații
|
|
|
Lista noutăților |
|
|
|
|
|
EUROALIA+ |
|
|
Program de afiliere
|
Login afiliați
|
Platforma SOL
|
|
|
Pune o întrebare |
|
|
SC CrysSoft SRL
|
Prin e-mail:
|
Întrebări frecvente
|
|
|
Editura:
Historia Coleția:
figuri istorice
roman istoric, 216 pag. Format: 13x20 cm ISBN: 978-973-1781-05-1
Preț: 34,67 lei
Cod produs: CAO0002B
|
În 9 august 1492, întreaga Romă, începând de la Poarta Poporului și până la Coluseum și de la termele lui Dioclețian și până la castelul San Angelo, părea să-și fi dat întâlnire în Piața Sfântul Petru... Căci în Vatican se afla închis conclavul și, cum Inocențiu al VIII-lea murise de paisprezece zile, conclavul era pe cale de a alege un nou papă.
cumpără acest produs ...
În 8 aprilie 1492, în odaia de dormit a palatului Cavareggi, palat situat cam la o leghe de Florența, trei bărbați se aflau lângă patul unde un al patrulea trăgea să moară.
Primul dintre cei trei bărbați, care se aplecase la piciorul patului, pe jumătate învăluit de draperiile grele de brocart brodate cu fir de aur, pentru a-și ascunde lacrimile, era Ermolao Barbaro, autorul tratatului Despre Celibat și al Studiilor despre Pliniu; cu un an în urmă, aflându-se la Roma în calitate de ambasador al republicii Florența, fusese numit patriarh de Aquileea de către Papa Inocențiu al VIII-lea. Al doilea, care stătea în genunchi ținând în mâinile sale una din mâinile muribundului, era Angelo Politiano, supranumit Catul al secolului XV-lea, spirit antic strălucit, ale cărui versuri în limba latină puteau fi luate drept ale unui poet de pe vremea lui Augustus. În sfârșit, al treilea, care stătea în picioare, sprijinit de una dintre coloanele răsucite de la capul patului, și urmărea cu o profundă tristețe progresele bolii pe chipul muribundului, era faimosul Pico de la Mirandola, care, la vârsta de douăzeci de ani, vorbea douăzeci și două de limbi străine și se oferise să răspundă în fiecare dintre ele la șapte sute de întrebări ce i-ar fi fost puse de oamenii cei mai cultivați din lumea întreagă, dacă aceștia s-ar fi putut aduna la Florența.
Cât despre muribund, acesta era Lorenzo Magnificul, bolnav încă de la începutul anului de friguri crâncene, la care se adăugase și guta, boală ereditară în familia sa. Văzând că perlele sfărâmate și amestecate în diverse licori pe care i le tot pregătise șarlatanul de Leone de Spoleta erau inutile și n-aveau nici o putere, a înțeles că trebuia să-și ia adio de la iubitele sale cu vorba dulce ca mierea, de la poeții care știau să cânte atât de frumos dragostea, de la palatele sale pline de bogății, așa că porunci dominicanului Francesco Savonarola să vină și să-i acorde iertarea păcatelor.
Muribundul îl aștepta plin de teamă pe sumbrul și severul predicator ale cărui vorbe cutremuraseră Florența și în iertarea căruia își pusese toată nădejdea pentru a trece în lumea de dincolo. Într-adevăr, Savonarola era unul dintre acei oameni de marmură care, asemenea statuii comandorului venea să bată la ușa dezmățurilor și a orgiilor din toiul serbărilor ca să le amintească petrecăreților că sosise ceasul când trebuiau să se mai gândească și la cer.
Născut la Ferarra, unde familia sa - una dintre cele mai ilustre din Padova - fusese adusă de marchizul Niccolo d'Este, chemat de o vocație irezistibilă, la vârsta de douăzeci și trei de ani a fugit din casa părintească și a intrat la o mănăstire de călugări dominicani din Florența. Pus de superiorii săi să predea niște lecții de filosofie, tânărul novice a avut de luptat la început cu toate cusururile organismului său plăpând, cu pronunția sa defectuoasă și mai ales cu scăderea puterii sale fizice, diminuată de niște posturi mult prea severe. Începând de atunci, Savonarola s-a condamnat la o retragere absolută dispărând în adâncurile mănăstirii, ca și cum piatra tombală și căzuse deasupra lui, închizându-l în mormânt. În chilia sa ascunsă, îngenunchiat pe dalele de piatră, rugându-se cu ardoare în fața unui crucifix de lemn, a trecut de la contemplare la extaz și a început să simtă acel impuls tainic și profetic care-l îndemna să predice reforma Bisericii. Totuși reforma lui Savonarola, mai plină de respect decât reforma lui Luther, care-l precedase cu aproape douăzeci și cinci de ani, nu vizase manifestările credinței, ci oamenii, având ca scop schimbarea dogmelor și nu credința în Dumnezeu. El nu procedase aidoma călugărului german din rațiune, ci din entuziasm. Logica lui cedase întotdeauna în fața inspirației, așa încât Savonarola nu era un teolog, ci mai curând un profet. Fruntea lui plecată în fața autorității bisericii se ridicase în fața autorității temporale. Religia și Libertatea i se păreau două fecioare la fel de sacre: așa că în mintea lui, Lorenzo de Medici i să părea la fel de vinovat slujind-o pe una, ca și Papa Inocențiu al VIII-lea, care o dezonorase pe cealaltă. Rezulta deci faptul că atâta timp cât trăise Medici, bogat, fericit și plin de măreție, Savonarola nu voise niciodată, cu toate insistențele celor din jur, să-l amenințe sau să-l pedepsească în vreun fel. Dar acum, când Lorenzo era pe moarte, lucrurile se schimbaseră. Așa că austerul predicator porni la drum, cu capul descoperit și în picioarele goale, nădăjduind să salveze, dacă nu sufletul muribundului, măcar libertatea republicii Florența.
Lorenzo, așa cum am mai spus aștepta sosirea călugărului cu o nerăbdare amestecată cu neliniște. Când auzi lipăitul pașilor, chipul său, și așa palid, căpătă o nuanță cadaverică. Sprijinindu-se într-un cot, le făcu semn celor din jur să plece. Cei trei prieteni se îndepărtară imediat. Dar abia apucară ei să iasă pe o ușă și în pragul celeilalte se și ivi călugărul cu chipul lui palid, încremenit și grav. Zărindu-l, Lorenzo de Medici citi pe fruntea de marmură inflexibilitatea unei statui. Atunci recăzu pe pernă scoțând un oftat atât de adânc, încât ai fi putut crede că-și dăduse duhul.
Călugărul aruncă o privire în jurul său pentru a se asigura că rămăsese singur cu muribundul. Apoi se îndreptă cu pas lent și solemn către pat. Lorenzo îl privea îngrozit cum se apropie. Când fu lângă el, zise:
- Vai, părinte, am fost un mare păcătos!
- Mila Domnului este fără margini, răspunse călugărul.
- Crezi deci că Domnul îmi va ierta păcatele? rosti muribundul recăpătându-și speranța, după ce auzi acele cuvinte atât de neașteptate ieșind de pe buzele călugărului.
- Domnul îți va ierta toate păcatele și crimele pe care le-ai săvârșit, răspunse Savonarola. Cel-de-Sus îți va ierta toate plăcerile deșarte, adulterele și orgiile săvârșite. Asta în ceea ce pivește păcatele. Domnul te va ierta și pentru faptul că ai făgăduit o mie de florini drept răsplată celui ce-ți va aduce capul lui Dictisalvi, precum și capetele lui Nerone Nigi, Angelo Antinoni și Niccolo Soderini și două mii celor ce ți-i vor aduce vii. Domnul te va ierta, de asemenea, că le-ai tăiat capul sau i-ai spânzurat pe fiul lui Papini Orlandi, pe Francesco de Brisighella, Bernando Nardi, Jacopo Frescobaldi, Amoretto Baldovinetti, Pietro Balduci, Bernardo di Boudino, Francesco Frescobaldi și pe alți peste trei sute ale căror nume, deși mai puțin celebre, erau tot atât de îndrăgite de florentini. Asta în ceea ce privește crimele.
La fiecare dintre acele nume pe care Savonarola le rostea încet, privindu-l țintă pe muribund, acesta scotea câte un geamăt, ca dovadă că duhovnicul avea o memorie mult prea bună. După ce Savonarola isprăvi, Lorenzo întrebă:
- Și chiar crezi, părinte, că Domnul îmi va ierta și păcatele și crimele săvârșite?
- Și le va ierta, dar cu trei condiții.
- Care? întrebă cu glas sfârșit muribundul.
- Prima condiție, răspunse Savonarola, e să fii convins în adâncul sufletului tău de mila și de iertarea Domnului.
- Vai, părinte, răspunse Lorenzo Magnificul, sunt convins de acest lucru până în cele mai ascunse cute ale inimii mele!
- A doua condiție, zise călugărul, e să înapoiezi tot ceea ce ai luat în mod nedrept - proprietăți, averi, bani - de la alții, lăsându-i pe drumuri.
- Crezi că mai am timp, părinte?
- Pentru o astfel de faptă Domnul îți va mai dărui timp.
- Sunt gata să îndeplinesc și această condiție, răspunse Lorenzo. Și ultima? Care-i cea de-a treia condiție?
- Să redai Florenței libertatea și independența!
Deși pe moarte, Lorenzo se ridică brusc în capul oaselor, uitându-se fix în ochii dominicanului, părându-i-se că nu înțelesese sau nu auzise bine. Savonarola repetă ceea ce spusese mai înainte.
- Niciodată! Niciodată! strigă cu ultimele puteri muribundul, recăzând cu capul pe pernă. Asta niciodată!
Fără să-i spună nici un cuvânt, călugărul dădu să se retragă.
- Părinte, șopti muribundul, nu pleca! Fie-ți milă de mine!
- Fie-ți și ție milă de Florența! răspunse călugărul.
- Dar, părinte, Florența e liberă. Florența e fericită!
- Florența e sclavă. Florența e săracă, răspunse Savonarola; nu mai are oameni de geniu, pentru că după tine, Lorenzo, va veni la putere fiul tău, Pietro. Nu mai are bani, pentru că cu banii republicii ai făcut negoț și ai susținut măreția și strălucirea familiei tale. Nu mai are curaj, pentru că i-ai închis pe magistrații care vegheau la respectarea legilor țării, nu mai are soldați, pentru că ai destrămat armata în așa măsură încât, dacă într-o bună zi țara ar fi atacată de barbari, ar cădea precum zidurile Ierihonului doar la sunetul trâmbițelor acestora. Florența nu mai are nimic, pentru că toată puterea ei se află în mâinile familiei tale.
- Și ai vrea ca pe patul de moarte să renunț la această putere, care a constituit gloria vieții mele? întrebă Lorenzo de Medici.
- Nu eu vreau acest lucru, ci Domnul! răspunse Savonarola.
- E cu neputință, e cu neputință! murmură Lorenzo.
- Bine, atunci mori așa cum ai trăit, strigă duhovnicul, în mijlocul curtenilor și lingușitorilor tăi, care-ți vor pierde sufletul așa cum și-au pierdut și trupul!
Rostind aceste cuvinte, neînduplecatul dominican, fără să mai ia seamă la rugămințile muribundului, ieși din odaie cu același chip și cu același pas cu care intrase, atât de desprins de toate cele lumești, încât celor din jur li se păru că nu merge, ci că plutește.
La strigătul pe care-l scoase Lorenzo de Medici văzându-l pe duhovnic dispărând, Ermolao Politiano și Pico de Miradola - care auziseră totul - intrară în odaie și-l găsiră pe prietenul lor strângând cu ardoare la piept un magnific crucifix smuls de la căpătâiul patului. Cei trei se străduiră zadarnic să-l liniștească. Lorenzo nu le răspundea decât prin hohote de plâns.
La un ceas după scena pe care am povestit-o, cu buzele lipite de picioarele mântuitorului de pe crucifix, Lorenzo își dădu sufletul în brațele celor trei bărbați dintre care cel mai copt - deși erau încă tineri - n-avea să-i supraviețuiască decât doi ani.
- Pierderea sa va aduce după sine multe nenorociri, spuse Niccolo Machiavelli, fiindcă iată Cerul ne trimite semne care le prevestesc!
Primele două aveau să fie: trăsnirea domului bisericii Santa Reparata și alegerea ca Papă a lui Roderico Borgia.
fragment
cumpără acest produs ...
Pe la sfârșitul secolului al XV-lea, adică în epoca în care începe această povestire, Piața Sfântului Petru din Roma era departe de a oferi aspectul grandios sub care se prezintă în zilele noastre celor care vin aici [...]. Bazilica lui Constantin nu exista, iar cea pictată de Michelangello - capodopera a treizeci de papi, la care se lucrase trei secole și pentru care se cheltuiseră două sute șaizeci de milioane - nu exista încă. [...]
Deci, în 9 august 1492, întreaga Romă, începând de la Poarta Poporului și până la Coliseum și de la termele lui Dioclețian și până la castelul San Angelo, părea să-și fi dat întâlnire în această piață. Mulțimea care se adunase era atât de mare, încât umpluse toate străzile lăturalnice care porneau din centru aidoma razelor unei stele, semănând, privită de sus, cu un covor mișcător și smălțat în zeci de culori, urcând în bazilică, așezată pe pietre, agățată pe coloane, lipită de pereți, stând în porțile sau la ferestrele caselor, atât de numeroasă și de înghesuită, încât ai fi zis că fiecare fereastră este un zid de capete. Or, toată acea mulțime avea ochii ațintiți asupra unui singur punct al Vaticanului. Căci în Vatican se afla închis conclavul și, cum Inocențiu al VIII-lea murise de șaisprezece zile, conclavul era pe cale de a alege un nou papă.
fragment
cumpără acest produs ... |
Disponibilitate: Produsul se află pe stoc în depozitul propriu CrysSoft Euroalia. Stocul se actualizează zilnic.
Termen de livrare: pachetele sunt expediate în 1-2 zile lucrătoare de la confirmarea comenzii și ajung la destinație în 3-5 zile lucrătoare. Produsele sunt expediate direct din depozitul nostru, prin Poșta Română în sistem ramburs.
Taxe poștale: gratuit pentru pachetele de peste 150 de lei, între 6 și 8 lei pentru comenzi sub 75 de lei și reduceri progresive între 75 și 150 de lei.
Cadou: Pachetele ce conțin cărți primesc cadou un semn de carte, indiferent de valoarea comenzii!
|
Comentarii:
Nu există nici un comentariu...
Adaugă un comentariu...
|
Vă mai recomandăm:
|
|