Arta de a câștiga bani - T. Ivanova

     Problema banilor este una cunoscută tuturor locuitorilor acestei planete. S-au ciocnit de ea atât cei care au bani, cât și cei care le duc lipsa. Miezul acestei probleme nu ține atât de bani, cât de atitudinea noastră față de aceștia. Chiar dacă un om are bani suficienți, teama permanentă de a-i pierde, de a fi escrocat, tâlhărit, pedepsit etc. nu-i permite să fie fericit, deci și acesta trebuie să-și clarifice situația. Fericirea, în fond, nu e doar ceea ce ne înconjoară, ci atitudinea noastră față de ceea ce se afla în preajma noastră. Fericirea este starea sufletului și nicidecum a portmoneului nostru. Totuși, în zilele noastre, când omul este dependent de lumea materială, nu vom discuta despre cei săraci și fericiți și vom recunoaște sincer că avem cu toții nevoie de bani ca să nu ne temem de ziua de mâine, ca să nu ne întrebăm mereu dacă vom putea să ne susținem copiii, să ne ajutăm părinții și pe cei dragi. Nu putem vorbi în nici un caz despre spiritualitate atâta timp cât omul este lipsit de siguranța materială, este sărac.
     La baza acestei cărți se află postulatul conform căruia gândul este cel mai însemnat lucru în viața noastră. Se știe că la început a fost ideea despre cum poate fi această lume și doar ulterior lumea a devenit așa cum o cunoaștem. Gândurile și ideile noastre sunt materiale. Cum să înțelegem și să credem acest lucru? Cu toții ne dorim întotdeauna ce e mai bun, dar nu întotdeauna avem parte de aceste lucruri. Tocmai din cauza propriilor gânduri, omului îi este atât de greu să fie fericit, sănătos și bogat. Sa explicăm toate acestea pe larg.
     Omul este o creație genială a naturii, cu posibilități nelimitate, din care el utilizează doar 5%. Omul este alcătuit din trei părți: corp, suflet și rațiune. Corpul pe care ni l-a oferit natura este capabil să funcționeze până la o mie de ani, fiind capabil să se regenereze. În acest timp, speranța medie de viață este de 50 de ani, adică 5% (vorbim, bineînțeles, grosso modo). Omul folosește de la 5% la 10% din rațiunea cu care a fost înzestrat (diferite izvoare dau cifre diverse, dar nici una nu depășește 10%). Subconștientul (sufletul) este ignorat de om prin excelență. Subconștientul nostru poate fi comparat cu o baghetă magică care e în stare să ne împlinească orice dorință. Acesta are posibilități nelimitate, care pentru noi s-au dovedit inutile.
     Omul a depozitat rezerva sa esențială în podul vieții sale, unde aceasta se umple de praf și de mrejele păianjenilor. Ar trebui, totuși, să ne amintim de subconștientul nostru și să încercăm a-l utiliza conform destinației, pentru crearea unei vieți fericite, desăvârșite și sănătoase. Problema, de fapt, nu constă numai în faptul că noi nu ne utilizăm toate capacitățile la maxim, ci în faptul că omul este fragmentat, adică fiecare parte a sa funcționează de una singură: corpul vrea un anumit lucru, rațiunea vrea altceva, iar sufletul - cu totul altceva. Și atunci omul se agită fără să-și dea seama că trebuie doar să se oprească, să se adune, să devină un tot întreg, să-și descopere capacitățile nelimitate și să se folosească de acele puteri cu care l-a înzestrat atât de darnic natura. Omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar viețuiește ca un sclav al destinului său, destin pe care singur și-l programează. Și-l programează prin gândurile sale, prin percepțiile sale false.
     Așadar, sufletul nostru e Dumnezeul nostru, care lucrează încontinuu pentru a ne împlini orice dorință, și o îndeplinește, indiferent de faptul că noi vrem în permanență altceva. Prin dorință înțelegem nu numai ceea ce începe cu cuvintele "eu vreau...", ci orice gând al nostru sau, mai exact, cunoașterea noastră față de un anumit eveniment.
     De exemplu, dacă o femeie știe că toți bărbații sunt niște înșelători, atunci în calea vieții sale se vor întâlni doar înșelători, și chiar un bărbat extraordinar de cumsecade va izbuti să s-o înșele, fără să-și dea seama cum de i-a reușit această performanță. Întotdeauna avem parte de ceea ce credem. Credința este o forță care poate face minuni, poate face lucruri ireale, poate transforma imposibilul în posibil, poate vindeca un om de boală incurabilă, poate strămuta munții. Avem, de fapt, lucrurile așa cum le credem noi: avem o lume nedreaptă, un tineret vicios, un Dumnezeu care ne osândește și suntem cu toții păcătoși...
     Sunt "percepții false" care au pătruns în viața noastră reală. Ieșirea din situație e cât se poate de simplă: schimbați-vă viziunea despre lume și lumea se va schimba și ea. Pentru a modifica aceste "false percepții" trebuie să le dibuim în străfundurile sufletului nostru, ale subconștientului, căci tot jucându-ne de-a "oamenii buni" am izbutit să ascundem destul de bine aceste percepții. Am pus în ghilimele expresia "oameni buni" nu pentru că am fi răi, ci fiindcă tot timpul ne e teamă că cineva ar putea să creadă cine știe ce despre noi. Nu se știe dacă acest cineva se va gândi vreodată la noi, noi însă am și gândit deja rău despre dânsul, punându-i în cârcă cu anticipație gânduri rele. Ulterior, când aceste gânduri îi trec omului prin cap, noi nu mai recunoaștem că la început a fost gândul nostru, că cineva ar putea să creadă ceva rău despre noi și nicidecum "falsa percepere", a lui sau a noastră.
     Îmi place nespus de mult o idee a medicului și tămăduitoarei estoniene Luule Vilma: "Noi nu trebuie să iertăm un om, ci să-i cerem lui iertare pentru faptul că prin gândurile noastre l-am forțat să fie atât de crud cu noi". Adică, gândindu-ne la un om ca la o lichea, l-am forțat să se comporte ca atare. În realitate, bineînțeles că dvs. nu ați putut schimba cu nimic atitudinea acelui om, l-ați atras pur și simplu exact pe omul care era gata să vă confirme ideea despre lichele. Și acesta avea nevoie de o persoană asupra căruia să-și reverse toată mânia acumulată, și, împreună, v-ați satisfăcut necesitățile după un program complet. Este imposibil de contabilizat cine a suferit mai mult în situația respectivă. Esențialul e că un singur gând negativ generează un lanț întreg de gânduri mult mai rele, care pot fi oprite cu mult mai greu decât au fost lansate.