Artur Silvestri - Vocația căii singuratice - Cleopatra Lorințiu

     Acum, de când el nu mai este, aștept și citesc fiecare pagină care se publică despre Artur Silvestri cu o încordare și o emoție ce nu se pot descrie. M-ar înțelege doar acela care, naufragiat dramatic, pe un țărm uitat de lume, pândește la orizont verticala subțire a unui catarg salvator.
     Cleopatra Lorințiu este prima care scrie o carte despre Artur Silvestri. Mărturisește că nu-și propune o lucrare riguroasă, cu toate instrumentele științei pe masă. Este poetă și își permite mai multă libertate de stil și în stilul de abordare. Scrie ce simte, scrie cum simte. Nu a cuprins toată opera, o spune cu franchețe, n-a avut destul timp și sunt de acord că e de preferat o documentare imperfectă decât o amânare perfectă. Amânări vinovate, mai vinovate poate decât tăcerile vinovate în voia cărora prea des ne lăsăm, avertiza cu durere Artur Silvestri. Cleopatra Lorințiu ne arată că lecția merită învățată.      Tocmai pentru că natura ei poetică îi permite, ea se apropie de opera lui Artur Silvestri abordând-o din două perspective ce o fascinează: misterul, taina și stilul, scriitura.
     Misterul - dar numai până unde se lasă descifrat, taina - până acolo unde nu e strivită frumusețea ei. Pentru că se știe: Artur Silvestri era clar unde voia să fie clar, dar dacă voia să ducă scrisul acolo unde nu oricine poate pătrunde...
     Din naufragiul dureros al vieții mele, ajunsă dintr-o dată pe un țărm unde, singură fiind, nu mai recunosc nimic, formule de neuitat mă tulbură, călătorind spre mine din această carte și îmi par nu doar atât de frumos spuse, dar eu știu, știu că sunt adevărate.
     E cunoscut, Artur Silvestri are o formulă eseistică care lasă o urmă adâncă, "labă de leu", cum se spunea despre stilul său, inconfundabil, și mai știu și că lui îi făcea plăcere. Dar Cleopatra Lorințiu relevă, încă o dată, frumusețea prozelor sale, marele său talent de prozator prea puțin luat în seamă și nu doar în cărțile clasificate ca atare ea descoperă adeseori, cu încântare, "bijuterii ascunse între ierburile memoriei".
     Dar cel mai important, cred eu, este că această carte sesizează la Artur Silvestri natura, esența felului său de a fi, de a scrie: o nesupunere generală la înregimentări, la etichetări, la clasificări. Era unic, nepereche.
     Sper din tot sufletul ca această carte să-și împlinească menirea, să apropie cititorul de cărțile și ideile sale. Să-l ajute să înțeleagă câte ceva din personalitatea, din "modelul Silvestri" și nu în ultimul rând, așa cum spunea el însuși, să-i înțeleagă "cerul sufletesc".

Arhetipul Călugărilor sciți - O construcție masivă și durabilă pentru cei ce vor veni

Subtilitatea analizei - O prismă valabilă pentru întreaga operă
Fabula căii singuratice sau sinteza sintezelor - Misterul supraviețuirii unor culturi
Un studiu despre modelul literar românesc - Nesfărșitele șantiere
Literatura protoromână - școala literară de la Tomis
Ce erau Pătimirile - Importanța lor incontestabilă pentru nașterea literaturii române
Tomi, Tomis; monahii sciți și tainele lor - Restaurarea unor concepte
Renașterea isihastă - Teza repetitivă a Bizanțului înainte de Bizanț
Clasicii incontestabili - Nicodim de Tismana și Filotei de la Cozia
Umbra Brâncoveanului - Remarcabila capacitate de sinteză
Amprenta lui Cantemir - O gândire fără complexe

Lumea ficțiunii, fascinația prozei - Mesajul sufletului natural

Dinspre lumile ipotetice - Aura mistică a scrisului
Un țărm care nu se găsește pe nici o hartă - O epică de stări evanescente
În marginea apei - Sufletul natural ca o entelehie
Regresul hipnotic - Spaima ancestrală
Vrajă, magie, iluzie - O poveste enigmatică
Un acut sens poetic - O nostalgie cinematografică
Timpul nuanțelor - Fericirea nu are cuvinte
Măiestria bemolurilor - Prozatorul absolut
Descrieri vrăjite - La marginea Utopiei
Există un univers de pomeniri - O scriere despre Rânduială, Taină și Destin

Sub Mâna nevăzută și atotputernică - Cărți din și despre lumea Bisericii

Sensurile învățămintelor - Modelul Omului Mare
"Marele mister" cutreieră nevăzut, ca o boare - opera lui Artur Silvestri
S-au întâlnit în cartea acesta doi trimiși de Sus - Artur Silvestri și Antonie Plămădeală
Despre teme suspendate, cărți deschise și căi de continuat - Autorul ne lasă un "mod de întrebuințare" premonitoriu, pentru propria sa operă
Risipa ne stăpânește - Sindromul nepăsării abisale
O evocare și reconstituire de personalitate - Mitropolitul Tit Simedrea
Regula chiliei luminate - Împotriva uitării, care este moartea definitivă
Secretul Rugului Aprins - Între pereții chiliei, între cărțile vechi
O lecție de neuitare - Indistinctul misterios
Mitropolitul cărturar - Tit Simedrea a fost potrivnic "răului românesc"

Incursiuni în Timpul fundamental - Accesul la clipa de iluminare

Memoria Putnei - Un căutător al enigmelor
Coloana cerului - Istoria nedeslușită a Locului Consacrat
Un protector de dincolo de văzut - Ofranda baldachinului
Părinții patriei și Voievodul cărților din munți - Mitropolitul Nestor Vornicescu
Aetichus Histricus - Cosmografia
Enigmele fascinează - Despre "Alfabetul necunoscut"
Străromânitatea noastră - Primele scrieri patristice
Leit-motivul Kogaion - Moldova de sub frunte
Prisma decodificatoare - Un palimpsest impresionant
Sfinții zugrăviți la mânăstirea Regelui pescar - Pilda clopotului scufundat
Simbolul de credință mușatin - Sensuri și semne la mânăstirea Bistrița de Neamț
Reculegeri sau Douăsprezece fântâni din munți - Tâlcuri și povețe la Mânăstirea Ciolanu

Împotriva uitării, uzurpării, amânării - Restituiri literare, reevaluări

Fascinația sudului: Zaharia Stancu - Descifrarea enigmei antropologice
Ultimul bizantin: Paul Lahovary - Un act de justiție culturală împotriva uitării vinovate
Doamna profesoară în geografia libertății - O formulă a intelectualului umanist
Basarabenii, un text restituit - Misterul fructului: "Soarta manuscriselor pierdute"
Despre Patriarhul ardelean - Cum alcătuia Artur Silvestri o carte de restituire

Oameni și lecții - Despre pomenire, evocare și păstrarea memoriei

Sensul profund al pomenirii - "Urma ce lăsăm..." Conjuncția secretă
Embleme de suflet - Acuarela zilei pariziene
Recuperări - Despre un perpetuu Orfeu
O reabilitare: misterul lui Pius Servien - Misiunea de a îndrepta
Pagini inegalabile - Cufărul cu comori
Din nou despre blestemul uitării - Împăcare cu soarta nedeslușită
O orgă de idei și simțăminte, neobișnuită, paradoxală - O scriere despre Rădăcini și Familie
Atâta noblețe sufletească! - Despre stări enigmatice purtătoare de sens
Împotriva uitării - Investigând o consemnare referitoare la Mihai Eminescu
Proba de foc - Semne și peceți
Conducătorul, la români: disecție pe viu - O posibilă emblemă a Europei

Deschizător de drumuri - Evantaiul opțiunilor și epica din disociația de idei

Despre "texte în două limbi împletite" - Prisme multiple
O întâlnire între loc și sufletul colectiv - O voință valahă de clasicitate
Dizertații despre o Românie haotică - Sfârșitul ciclului incoerent?
Privirea îndurerată: Exerciții de exorcism social - Psihologie socială și națională
Europenismul nostru - Mistificație sistematică
Dintr-un scrin contemporan - O realitate de ansamblu: scene cu neomigratori

Epilog subiectiv

Febra scrisului - Imperativa nevoie de a scrie
Restituirile: necesare, apăsătoare, obligatorii
Soarta îi satisfăcuse suprema dorință: a rămas în Literatură
Conștient de lipsa de reunoștință a semenilor, și mai conștient de pericolul acelor uzurpări