Mansfield Park - Jane Austen - CrysSoft Euroalia

     Cu vreo treizeci de ani în urmă, domnișoara Maria Ward din Huntingdon, având un venit anual de numai șapte mii de lire, a avut norocul să-l captiveze pe sir Thomas Bertram din Mansfield Park, comitatul Northampton, fiind, astfel, ridicată la rangul de lady de baronet, cu toate avantajele și consecințele, adică o casă frumoasă și un venit generos. Întregul Huntingdon a aplaudat oportunitatea acestei partide, iar unchiul ei, avocat, a făcut astfel încât să aibă cu cel puțin trei mii de lire mai puțin decât ar fi avut dreptul, în mod echitabil.
     Avea două surori care să beneficieze, la rândul lor, de avansarea ei pe scara socială; unele dintre cunoștințele lor, care le considerau pe domnișoara Ward și pe domnișoara Frances la fel de frumoase ca domnișoara Maria, nu au ezitat să le prezică și lor o căsătorie aproape la fel de avantajoasă. Cu siguranță însă, nu sunt atât de mulți bărbați foarte avuți, în lumea largă, câte femei drăguțe sunt, care să-i merite.
     Domnișoara Ward, la finele celor optsprezece ani, s-a văzut nevoită să se unească prin căsătorie cu pastorul Norris, un prieten al cumnatului ei, având o avere personală nesemnificativă, iar domnișoara Frances a nimerit-o și mai rău. Partida domnișoarei Ward, încheiată la momentul convenit, nu a fost, până la urmă, deloc de disprețuit, deoarece sir Thomas a fost fericit să-i poată oferi prietenului său un venit, dacă urmau să-și ducă existența la Mansfield; în acest fel, doamna și domnul Norris și-au început viața de fericire conjugală cu un venit anual ce se situa puțin sub o mie de lire. Domnișoara Frances s-a căsătorit, cum s-ar spune, ca să-și facă de râs familia; fixându-se asupra unui ofițer de marină, lipsit de educație, avere sau relații, a reușit să facă pe deplin acest lucru. Greu ar fi putut face o alegere mai nepotrivită. Sir Thomas Bertram avea anumite relații, pe care, din principiu, dar și din orgoliu, din dorința de a face bine și de a-i vedea pe toți cei înrudiți cu el ajunși într-o situație respectabilă, ar fi fost bucuros să le utilizeze în beneficiul surorii lui lady Bertram. Profesia soțului acesteia era de asemenea natură, încât nici un gen de influență n-o putea ameliora. Înainte ca sir Thomas să aibă timpul necesar să găsească o altă posibilitate de a le veni în ajutor, se crease deja o ruptură iremediabilă între surori. Era rezultatul firesc al comportamentului fiecăreia dintre ele și efectul pe care îl are, aproape întotdeauna, o căsătorie foarte imprudentă. Ca să fie scutită de proteste inutile, doamna Price nu a scris propriei familii nimic despre subiectul respectiv, până în momentul în care s-a căsătorit. Lady Bertram, care era o persoană foarte liniștită, cu o atitudine remarcabil de calmă și nepăsătoare, s-ar fi mulțumit să renunțe la propria soră și să nu se mai gândească la situația aceea; doamna Norris însă era o fire energică, fire ce nu-și putea găsi liniștea până când nu i-a scris lui Fanny o scrisoare lungă și mânioasă, ca să-i atragă atenția asupra comportamentului ei nechibzuit, amenințând-o cu toate consecințele negative posibile. Doamna Price, la rândul ei, s-a simțit jignită și supărată; răspunsul ei se referea la fiecare soră în parte și cuprindea comentarii atât de lipsite de respect la adresa mândriei lui sir Thomas, încât doamnei Norris i-a fost imposibil să le păstreze numai pentru sine; a pus punct oricărei relații dintre ele, pentru o considerabilă perioadă de timp.
     Locuințele lor se aflau la distanțe atât de mari, iar cercurile pe care le frecventau erau atât de diferite, intenționat, parcă, pentru a exclude orice posibilitate de a mai auzi una de existența celeilalte în următorii unsprezece ani sau, cel puțin ca lui sir Thomas să i se pară minunat ca doamna Norris să le poată spune, așa cum o făcea, din când în când, cu voce supărată, că Fanny dăduse naștere încă unui copil. După unsprezece ani totuși, doamna Price nu și-a mai putut permite să țină cont de mândrie sau să mai neglijeze o relație care i s-ar fi putut dovedi utilă. O familie numeroasă și în continuă creștere, un soț inapt pentru serviciul activ, dar nu și în ceea ce privește tovărășia proastă și băutura bună, precum și un venit cu totul insuficient pentru satisfacerea nevoilor lor au făcut-o nerăbdătoare să recâștige rudele sacrificate în mod atât de imprudent, astfel încât i-a adresat lui lady Bertran o scrisoare care conținea atât de multă căință, un asemenea prisos de copii și atâta lipsă de orice altceva, încât nu putea decât să-i predispună pe toți la o reconciliere. Se pregătea să nască pentru a noua oară și, după ce se lamenta din cauza acestei împrejurări și le implora sprijinul în calitate de nași ai copilului ce urma să vină pe lume, nu putu să treacă sub tăcere însemnătatea pe care simțea că ar fi putut s-o aibă ei, în viitoarea susținere materială a celor opt deja existenți. Cel mai mare era un băiat de zece ani, un băiat isteț care tânjea să plece în lume: dar ce putea ea face? Exista vreo posibilitate ca acest copil să-i fie cândva util lui sir Thomas, în problemele legate de proprietățile lui din Indiile de Vest? Nici o îndeletnicire n-ar fi fost prea prejos pentru el; sau, ce ar crede sir Thomas despre Woolwich? Sau cum s-ar putea face să fie trimis un băiat în Orient?
     Epistola nu a rămas fără efect: a restabilit pacea și bună voința. Sir Thomas a trimis sfaturi prietenești și și-a destăinuit propriile sentimente, lady Bertram a trimis bani și scutece pentru copil, iar doamna Norris a scris scrisorile. Acestea au fost efectele imediate, dar în următoarele douăsprezece luni, a rezultat un avantaj încă și mai important pentru doamna Price. Doamna Norris le spunea deseori celorlalți că nu putea să-și alunge din gând biata soră și familia acesteia și că, oricât de mult făcuseră deja toți pentru ea, dorea să facă încă și mai mult. În timp, nu a putut decât să recunoască faptul că îi aparținuse dorința ca acea biată doamnă Price să fie scutită pentru totdeauna de povara și cheltuielile cerute de întreținerea unuia dintre numeroșii ei copii.
     Ce ar fi dacă ar contribui, împreună, la îngrijirea fetei celei mai mari a doamnei Price, o copilă de nouă ani împliniți, ajunsă la o vârstă care necesita mai multă atenție decât ar fi fost în stare să-i ofere biata ei mamă? Preocuparea și cheltuielile cerute de această faptă n-ar fi însemnat mai nimic pentru ei, în comparație cu bunăvoința acestui gest.
     Lady Bertram a fost imediat de acord:
     - Cred că ar fi cum nu se poate mai bine, admise ea, să trimitem după copilă.
     Sir Thomas nu s-a simțit capabil să consimtă atât de repede și pe nepregătite. A deliberat, a ezitat, își asumau o însărcinare serioasă, o fată la vârsta aceea trebuia să fie îngrijită în mod corespunzător; or, ar fi fost o cruzime, nu o dovadă de bunătate, să rupi copila din sânul familiei ei. Se gândea la propriii patru copii, la cei doi băieți ai lui, la veri îndrăgostiți... Nici nu a apucat bine să-și expună obiecțiile, că doamna Norris l-a și întrerupt, cu o replică ce, mărturisit sau nu, se adresa tuturor:
     - Dragul meu sir Thomas, vă înțeleg perfect și apreciez generozitatea și delicatețea opiniilor domniei-voastre, care sunt, într-adevăr, în perfectă concordanță cu felul dumneavoastră de a fi și sunt în întregime de acord cu dumneavoastră, în general, în privința justeții de a face tot ce este posibil în vederea îngrijirii copilului altcuiva în orice mod pe care îl consideră cuvenit cel care își asumă această sarcină. Aș fi, cu siguranță, ultima persoană din lume care mi-aș împiedica copilul să beneficieze de o asemenea ocazie. Eu însămi neavând copii, cui altcuiva să las moștenire puținul pe care l-am strâns în viață, dacă nu copiilor surorilor mele? Sunt convinsă că și domnul Norris este de aceeași părere, dar știi că eu sunt o femeie care mă țin de cuvânt și care face ceea ce promite. Să nu ne lăsăm împiedicați de un fleac de la a face o faptă bună. Oferă-i fetei educație și introdu-o așa cum se cuvine în lumea bună și sunt zece șanse la unu ca aceasta să aibă norocul să fie aranjată bine, fără să mai prilejuiască cheltuieli ulterioare cuiva. O nepoată de-a noastră, aș putea spune, sir Thomas, n-ar putea să fie crescută într-o asemenea vecinătate fără să beneficieze de numeroase avantaje. Nu spun că va fi la fel de arătoasă ca verișoarele ei, chiar dimpotrivă, dar va fi introdusă în societatea bună din această regiune sub auspicii atât de favorabile încât, după toate probabilitățile, va avea parte de o partidă onorabilă. Vă gândiți la fiii dumneavoastră, dar nu știți oare că, din toate lucrurile de pe lumea asta, aceasta este cel mai puțin probabil să se întâmple, din moment ce vor fi tot timpul împreună, ca frații și surorile? Din punct de vedere moral, este imposibil. Nu am cunoscut niciodată un asemenea exemplu. Este, de fapt, chiar modul cel mai sigur de a preveni o legătură de acest gen. Să presupunem că se va transforma într-o fată drăguță care va fi văzută de Tom sau Edmund, pentru prima dată, peste șapte ani de-acum încolo; atunci aș îndrăzni să afirm că s-ar putea întâmpla o nenorocire. Chiar și simpla idee ca ea să fie crescută departe de noi toți, neglijată și în sărăcie, ar fi suficientă pentru ca oricare dintre dragii și bine crescuții băieți să se îndrăgostească de ea. Crescând însă în tot acest răstimp, alături de ei, chiar dacă fata ar avea chip de înger, nu va însemna pentru nici unul dintre ei mai mult decât o soră.
     - Este mult adevăr în spusele dumneavoastră, răspunse sir Thomas, și departe de mine intenția de a pune vreo piedică închipuită în calea unui plan atât de potrivit cu situația fiecăreia dintre părți. Nu am dorit decât să atrag atenția asupra faptului că n-ar trebui să i se dea curs cu ușurătate și că, pentru a-l face să fie cu adevărat util doamnei Price și onorabil în ceea ce ne privește, trebuie să acordăm ajutor acestei copile sau să considerăm că ne-am asumat obligația de a-i asigura, de acum înainte, în funcție de împrejurări, ocrotirea oferită de o doamnă de viță nobilă, dacă o astfel de partidă, pe care dumneavoastră o prevedeți în mod atât de optimist, va întârzia să apară.
     - Vă înțeleg pe deplin, exclamă doamna Norris, sunteți întruchiparea generozității și a delicateții și sunt convinsă să nu ne vom contrazice niciodată asupra acestui aspect. Sunt oricând dornică să fac orice îmi stă în putință, după cum bine știți, spre binele celor pe care îi iubesc. Deși nu ar putea niciodată să simt pentru acestă micuță nici a suta parte din dragostea pe care o port dragilor dumneavoastră copii, nici s-o consider în aceeași măsură și privință ca pe propriul copil, dar nu aș acea decât dispreț față de persoana mea dacă aș fi capabilă s-o neglijez. Nu este ea copila surorii mele? Aș putea oare s-o văd trăind în lipsuri, atunci când mie mi-a mai rămas o bucată de pâine pe care i-aș putea da-o ei? Dragul meu sir Thomas, cu toate defectele mele, am o inimă bună și, oricât de sărmană aș fi, m-aș lipsi mai degrabă de cele necesarului traiului zilnic, decât să fac o faptă lipsită de generozitate; dacă nu aveți nimic împotrivă, îi voi scrie chiar mâine bietei mele surori ca să-i fac propunerea aceasta. Îndată ce detaliile vor fi puse la punct, voi întreprinde demersurile necesare pentru aducerea copilei la Mansfield, dumneavoastră nu va trebui să vă deranjați câtuși de puțin. Cât despre mine, știți foarte bine că nu țin niciodată cont de propria osteneală. O voi trimite pe Nanny la Londra, în acest scop, unde va găsi un loc de pus capul jos, la vărul ei, șelarul, și vom stabili ca fetița s-o întâlnească în acel loc. Vor putea s-o trimită destul de ușor din Portsmouth la Londra cu trăsura, dată în grija unei persoane de încredere care, s-ar putea întâmpla, să călătorească în aceeași direcție. M-aș încumenta să afirm că, mai tot timpul, vreuna sau alta dintre nevestele negustorilor fac acest drum.
     Cu excepția obieției referitoare la vărul lui Nanny, sir Thomas nu a mai avut nici o altă observație de făcut; aranjându-se, în schimb, de comun acord, o întâlnire de o natură mai respectabilă, chiar dacă mai puțin economică, totul a fost stabilit, iar beneficiile unui aranjament atât de satisfăcător se savurau deja cu anticipație. Împărțirea acestor sentimente de mulțumire n-ar fi trebuit, la drept vorbind, să se fi făcut în părți egale, fiindcă sir Thomas era categoric hotărât să fie binefăcătorul real și consecvent al copilei alese, iar doamna Norris nu avea nici cea mai vagă intenție să fie pusă la vreo cheltuială de întreținere a acesteia.
     În ceea ce privește mersul, vorbitul și punerea la cale a lucrurilor, a fost întru totul binevoitoare și nimeni n-ar fi putut, mai bine decât ea să le impună altora o atitudine generoasă. Atașamentul ei față de bani îl egala pe cel de a le dicta celorlalți ce să facă, după cum știa, la fel de bine, cum să-i economisească pe ai săi și să-i cheltuiască pe cei ai prietenilor. Obținând, prin căsătorie, un venit mai redus decât la cel la care fusese obișnuită să se gândească în perspectivă, a fost nevoită să alcătuiască, de la bun început, din necesitate, un plan foarte strict de cheltuieli. Ceea ce începuse prin a fi un act de prudență s-a transformat, curând într-o alegere benevolă, ca rezultat al acelei solicitudini necesare în cazul în care nu există copii de întreținut. Dacă ar fi existat și copii, probabil că doamna Norris nu ar fi reușit niciodată să ajungă să facă economii, neavând însă nici o preocupare de această natură, nu mai exista nimic care să-i împiedice dorința de economisire. Ducându-și existența sub îndrumarea acestui principiu, devenit o adevărată pasiune, care, de fapt, nu era contrabalansat de o reală afecțiune față de sora ei, îi era imposibil să năzuiască la mai mult decât la meritul de a iniția și de a pune în practică un act de caritate atât de costisitor, cu toate că, poate, se cunoștea pe sine atât de puțin, încât să se ducă pe jos acasă, la Parohie, după această conversație, legănată de fericita convingere că era sora și mătușa cu mintea cea mai deschisă din lume.
     Când subiectul a fost abordat din nou, vederile ei au fost mai amplu justificate și, ca răspuns la întrebarea cumpătată a lui lady Bertram: "Unde va veni mai întâi copila, soră, la tine sau la noi?" sir Thomas a aflat, nu fără surprindere, că era cu totul în afara posibilităților doamnei Norris să-și asume, fie și în parte, orice contribuție personală în creșterea acesteia. El o considerase drept o completare mai mult decât binevenită la Parohie, ca și o companie demnă de dorit, pentru o mătușă care nu avea copii; află însă că se înșelase amarnic. Doamna Norris a răspuns cu regret că găzduirea fetiței la ei era exclusă, cel puțin atâta timp cât lucrurile stăteau ca în acel moment. Starea indecisă de sănătate a bietului domn Norris o făcea cu neputință: acestuia îi era la fel de imposibil să suporte zgomotul unui copil, cum i-ar fi fost să zboare. Dacă își va reveni, vreodată, în urma suferințelor pe care i le provoca guta, situația ar urma să se schimbe, ar fi bucuroasă să-și asume atunci partea ei de răspundere, fără să se gândească la incovenientele inerente. În acest moment, bietul domn Norris îi ocupa fiecare clipă din timpul ei și era convinsă că l-ar tulbura până și simpla menționare a unei asemenea eventualități.
     - Atunci ar fi, poate, mai bine, ca fetița să vină la noi, spusese lady Bertram cu cel mai remarcabil calm.
     După o scurtă pauză, sir Thomas adăugase demn:
     - Da, să vină să locuiască în această casă. Ne vom strădui să ne facem datoria în privința ei, iar ea va beneficia de tovărășia celor de aceeași vârstă și de o educatoare permanentă.
     - Aveți multă dreptate, exclamase doamna Norris, ambele aspecte sunt foarte importante, iar pentru domnișoara Lee va fi lipsit de importanță dacă va avea trei eleve sau numai două, nu poate fi nici o diferență. Nu-mi doresc decât să fi putut să fiu mai utilă, dar constatați că fac tot ce depinde de mine. Nu sunt dintre persoanele care își precupețesc eforturile, iar Nanny se va duce după ea, oricât de mult m-ar incomoda lipsa, timp de trei zile, a persoanei mele de încredere. Presupun, soră dragă, că o vei instala pe micuță în mica mansardă albă, în apropierea vechilor odăi pentru copii; va constitui locul ideal pentru ea, în apropierea domnișoarei Lee, nu prea departe de fete și în vecinătatea încăperilor servitoarelor, oricare dintre acestea putând-o ajuta să se îmbrace și să aibă grijă de hainele ei, pentru că nu cred că ți se pare corect să-i ceri lui Ellis să-i stea și ei la dispoziție, așa cum se întâmplă în cazul celorlalte fete ale tale. Într-adevăr, nu văd unde altundeva ai putea s-o instalezi.
     Lady Bertram nu s-a opus în nici un fel.
     - Sper să se dovedească o fată cumsecade, continuă doamna Norris, receptivă la șansa puțin obișnuită de a avea asemenea rude.
     - În cazul în care va avea un caracter insuportabil, spuse sir Thomas, nu va trebui să-i permitem să rămână în această familie, de dragul propriilor copii; nu avem motive să ne așteptăm la ceva atât de grav. Vom remarca, probabil, multe lucruri care vor trebui schimbate la ea și putem să ne pregătim să întâlnim multă ignoranță, o oarecare sărăcie în opinii și o foarte deranjantă vulgaritate în modul ei de comportare, însă toate acestea nu constituie defecte incurabile și nici nu consider că s-ar putea dovedi dăunătoare pentru cei care vor intra în contact cu ea. Dacă propriile fiice ar fi fost mai mici decât ea, aș fi considerat introducerea unei asemenea tovarășe drept ceva asupra căruia trebuie chibzuit foarte temeinic. Așa însă, sper că nu există nici un motiv de temere în ceea ce le privește și, dimpotrivă, tot ce este mai bun de sperat pentru copilă, în urma acestei asocieri.
     - Este exact ceea ce cred și eu, spuse doamna Norris, și ceea ce îi spuneam și soțului meu în dimineața aceasta. Simplul fapt de a se afla în apropierea verilor ei va constitui o bună educație pentru copilă, i-am zis. Chiar dacă domnișoara Lee nu i-ar preda nimic, ea ar învăța totuși să fie bună și isteață de la aceștia.
     - Sper că nu-l va necăji pe bietul meu mops, spuse lady Bertram, de-abia am reușit s-o conving pe Julia să-l lase în pace.
     - Vom avea de înfruntat câteva dificultăți, doamnă Norris, constată sir Thomas, cum ar fi distincția care se cuvine să fie făcută între fete, pe măsura creșterii lor. Cum voi putea menține în mintea fiicelor mele conștiența a ceea ce sunt ele, fără ca acestea s-o privească prea de sus pe verișoara lor și cum vom reuși, fără s-o mâhnim prea tare, s-o facem să-și aducă întotdeauna aminte că ea nu este o domnișoară Bertram. Aș dori să văd că devin prietene foarte bune și nu le voi permite, în nici un caz, fiicelor mele să manifeste fie și cea mai mică urmă de aroganță în relațiile cu verișoara lor; totuși, ele nu vor putea fi niciodată egale pe scara socială. Rangul, averea, drepturile și speranțele în ceea ce le privește vor fi întotdeauna diferite. Este o problemă extrem de delicată și va trebui să ne oferiți asistență în strădaniile noastre de a alege exact cea mai bună cale de urmat.
     Doamna Norris se punea, firește, la dispoziția lor în această problemă și, cu toate că era în întregime de acord cu el, că acesta urma să fie lucrul cel mai dificil de realizat, l-a încurajat să spere că, împreună, vor reuși să-l ducă la bun sfârșit.
     Va fi ușor să credeți că doamna Norris nu i-a scris în van surorii ei. Doamna Price a fost destul de surprinsă că alegerea lor se fixase asupra unei fete, atunci când avea niște băieți atât de buni dar a acceptat oferta cu multă recunoștință, asigurându-i că fata ei era bine crescută și binevoitoare, și exprimându-și nădejdea că nu vor avea nici un motiv să o respingă. S-a referit la vlăstarul ei ca la o ființă întrucâtva delicată și plăpândă, dar și-a manifestat speranța optimistă că o schimbare de aer îi va prii foarte mult. Biata femeie! Era convinsă că o schimbare de aer le-ar face bine multora dintre copiii ei.