Săptămâna roșie (28 iunie - 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii - Paul Goma

     Eseul de față a fost atacat de la prima sa apariție în foileton, în revista Vatra, Tg. Mureș, cu vehemență, cu urlete, cu bale, cu amenințări, cu antesemizări - din partea holocaustologilor evrei, ne-evrei.
     Deși autor și text au fost acuzați de "antisemitism", neovîșinskii s-au păzit ca de foc să producă citate... De ce? Pentru că, răsfoind acest obiect-carte înțeleseseră: eseul conținut nu este un "pamflet", nici un lătrat cu stropi ca toate "replicile" lor, ci o tentativă de a pune pe două coloane faptele-rele ale românilor împotriva evreilor și faptele-rele ale evreilor împotriva românilor. Dacă ar fi citat - corect, nu falsificator, ca Al. Florian, R. Ioanid, Shafir, Oișteanu, Laszlo - ar fi îngăduit cititorului de bună credință să constate că Shoah nu a fost unicul genocid din istoria omenirii, iar evreii nu sunt singurele victime nevinovate - ba, mai cu seamă în Imperiul Bolșevic (și azi, în Israel), călăi. Or cititorul nu trebuie să afle adevărul-adevărat, ci doar adevărul sioniștilor bolșevici, al holocaustologilor.
     Mulți înțeleseseră - însă nu au recunoscut vreodată în scris: oricare citat (din acest text) onest, netrunchiat, pus între ghilimele poate pricinui nu o lovitură dată "antisemitului" de autor ci una de bumerang încasată de antisemitizator.
     Se vede că această constatare i-a făcut pe mulți dintre holocaustologii acuzatori cu bunul-la-toate: "Antisemitule!" să fabrice termeni ca monstrul de logică și de limbă: "trivial negaționism" (sic) și să amenințe cu "Ordonanța, Ordonanța!".
     Apoi să închidă cu mânie cartea, fără a observa că titlul-subtitlul sună: Săptămâna roșie 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii.

Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor [din Basarabia] au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbaticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevazută. De ce atâta ură? Așa ni se răsplătește buna-voință și toleranța noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se razbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăiri o dezavuare, rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți și sanguinari [...] Românimea aceasta, de o bunatăte prostească față de musafiri și jecmănitori merită un tratament ceva mai omenos din partea evreimii care se lăuda pâna ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire.

Întrebări
... și câteva tentative de răspuns
Atacul sionist de după Căderea Zidului Berlinului
Interludiu istoric
O hartă din cuvinte
Scurtă istorie a "Basarabiei"
La început a fost antiromânismul
O istorie de tip sovietic a "antisemitismului" românesc
Falsificarea istoriei
Un an (26 iunie 1940 - 22 iunie 1941) ocultat
Un martor de necontestat: Gr. Vindeleanu
Când ai crescut în cultul eternei victime inocente...
Martiriul Basarabiei și Bucovinei de Nord
Martiriul... de după martie 1944
Ion Antonescu: Înger sau demon
Termeni. Nume, pseudonume, pseudonime
Cine să ne judece pe noi?
Post-scriptum, 21 martie 2003
Post-scriptum, 29 iunie 2003
P.P.S., 1 septembrie 2003
P.P.P.S., 1 noiembrie 2003
Post-scriptum, 7 iulie 2003
Post-scriptum, 4 martie 2004
Post-scriptum, iunie 2006
P.P.S.