În 1964, când însemnările inedite ale lui Karl Marx despre români apăreau într-un volum editat de Academia Republicii Populare Române, eram medic în Maramureș. În fiecare început de lună mergeam la Secția Sănătății Raionale din Vișeul de Sus, pentru ședința de analiza muncii și trasarea sarcinilor pentru următoarea lună. După ședință trecem prin magazine și prin unica librărie, raională, care era ticsită de opere marxist-leniniste, literatură sovietică și câte-o noutate românească sau de peste cortina de fier. Nimeni din câți intrau în librarie în acele luni ale lui 1964, nu a dat vreo atenție volumului maroniu cu o bandă aurie lucioasă pe care scria: K. Marx - Însemnări despre români. Atât eram de îndopați de marxism încât nu mai vroiam să auzim nimic de Marx! Nici măcar nu ne-am pus întrebarea; oare ce însemnări putea să facă Marx despre români, știind că a trăit așa de departe de ei și a murit in 1883!?! Volumele au stat mult și bine pe raftul librăriei raionale până într-o zi, când un străin, ce părea ca venit anume pentru Marx, i-a spus librarului că vrea toate volumele. Surprins de cerința și graba străinului cumpărător, librarul prins de o anumită curiozitate a zis "afară de două care deja sunt reținute" Străinul nu a comentat, a plătit, le-a luat și a dispărut cu o mașină. Pentru prima dată, librarul a deschis volumul și-a început să citească. Repede a realizat că era un Marx de care românii nu mai auziseră sau citiseră până atunci. Apariția volumului K. Marx - Însemnări despre români în librăriile din România a fost încă un semn că începuse, de sus, desprinderea "de frații noștri de la răsărit" de "eliberatorii poporului român". Prin tipărirea însemnărilor inedite ale lui Karl Marx despre români care se afla în Arhiva Marx - Engels a Institutului Internațional de Istorie Socială din Amsterdam, românilor li se oferea, prin dascălul marxismului, o lecție de istorie românească ce le-a fost interzisă din 1944, aceia a cotropirilor și exploatărilor Principatelor Române de către ruși, cuprinsă în perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) și pâna la Războiul din Crimeia (1856).

     Capugi-Bașa surprinde pe Ghica, îl ucide înjunghiindu-l, și-i trimite capul îmbălsămat la Constantinopol; acolo, e înfipt într-un cui pe zidurile Seraiului (1777). În afară de dânsul alți 14 fanarioți fură spânzurați în curs de un secol, aceasta însă din cauza necredinței sau a bogățiilor lor.