Thomas Mann scria la centenarul nașterii lui Tolstoi: "În el, omul a fost mai puternic decât artistul și neîndoielnic mai puternic decât gânditorul". Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoită să se mulțumească însă cu mai puțin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că problemele reprezintă cea mai problematică parte a creației lui Tolstoi. Și pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul și omul ar putea fi desprinși de gânditor. (...)
     Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent de cugetare (implicat și în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepțională valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respectivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit același tip de meditație, accentuat individuală, dar și cu însemne comune mai multor scriitori ruși și neruși din epocă și dincolo de ea.
     Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităților sale concomitente și succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefațatorului nu-i rămâne decât să puncteze această unitate, prezentată în și dincolo de diversificări.

     Prima ediție din Jurnalul lui Lev Tolstoi a apărut la Editura Univers, în două volume (în anii 1975 și 1976 - vol. I: 1847-1895, vol. II: 1896-1910), incluse în colecția "Corespondență, memorii, jurnale". Traducerea a realizat-o Janina Ianoși; prefața, tabelul cronologic, notele și comentariile - Ion Ianoși. Respectiva ediție a reprezentat o selecție din textul integral al ediției academice rusești Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (ediție jubiliară). Din volumele 1-90 (Moscova-Leningrad, 1928-1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46-58 (apărute intre 1934 și 1958). Orientativ, am consultat și o ediție de Opere în douăzeci de volume (din 1965) - volumele 19 și 20. În alegerea textelor am urmărit devenirea și dominantele copleșitoarei personalități a marelui scriitor, ținând seama și de interesele publicului cititor românesc.
     Ediția a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tiparită, fără specificarea datei, în 2000). Ea a urmat, cu unele renunțări și câteva completări, varianta inițială, dar și pe baza confruntării textelor cu cele reținute într-o selecție rusească ulterioară, în douăzeci și două de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah (Moscova, 1985), Opere în douăzeci și două de volume, volumele 21 și 22. Am constatat cu acel prilej coincidența între majoritatea textelor reținute inițial de noi și de alcătuitorul respectivei ediții rusești, dar și unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje "teoretice" mai ample, fie altele cu adresa recognoscibilă doar de către cititorii autohtoni familiarizați cu mediul specific vremii - în schimb, sunt omise atât detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, în genere legate de starea corporală, de sănătate ori boală), cât și multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascuțișul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revoluției, marxismului, socialismului). În ceea ce ne privește, le-am păstrat și pe unele, și pe celelalte, în schimb nu am dorit - cu rare excepții - să încărcăm selecția noastră cu expozeuri lungite, care oricum variază idei cunoscute. Amintita ediție rusă ne-a servit, mai degrabă, pentru suplimentarea acribiei de care am încercat să dăm dovadă încă din anii șaptezeci ai secolului trecut.
     Am urmat aceeași cale și la revederea și îmbunătățirea textului pentru prezenta ediție, a III-a, finalizată, după alți cinci ani, prin bunăvoința Editurii Fundației Culturale Ideea Europeană.