Am consultat aproape tot ce s-a scris la noi și la vecinii noștri asupra chestiunii române din monarhia habsburgică, în deosebi scrierile lui A. Bunea, Eudoxiu Hurmuzachi, E. Brote, Aurel Popovici, ale d-lor R. W. Seton Watson ("Racial problems in Hungary", "Corruption and Refonn in Hungar"), N. Iorga (mai ales admirabila "Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie"), T. Păcățeanu ("Cartea de aur"), Dr. Onisifor Ghibu ("Școala românească din Transilvania și Ungaria"), I. Slavici ("Die Rumaenen in Ungarn", "Ardealul") etc., ale istoricilor sași Fr. Teusch, A. Schuller și O. Wittslock ("Geschcichte der Siebenbuerger Sachsen", "Hundert Jahre saechsischer Kaempfe"), "Memoriile" lui Iosif Șterca Șuluțiu, ale lui I. Pușcariu și studiile distinșilor istorici ardeleni Dr. Ion Lupaș și Dr. Silviu Dragomir. Am adăugat la sfârșit o listă a unor isprăvuri de ale justiției și administrației ungurești. Nu fac nici un comentariu: faptele grăiesc ele destul de lămurit.
     Stăpânirea ungurească și nemțească pentru noi e moarte sigură. Datoria noastră a tuturora în aceste zile fără seamăn în istoria omenirii este, să punem la îndemâna celor ce se luptă pentru dezrobirea noastră, toate puterile de care dispunem. Din jertfele avutului și sângelui nostru va răsări un neam românesc liber, o Românie puternică, ale cărei hotare, de la apele Nistrului până la pustele Tisei, vor cuprinde pe toți cei ce vorbesc dulcea noastră limbă românească.

Vasile Stoica s-a născut la Avrig (Sibiu), la 1 ianuarie 1889. A făcut temeinice studii liceale la Sibiu și Brașov, iar cele superioare la Budapesta, Paris și București, devenind licențiat în Litere. A funcționat inițial ca profesor la Sibiu, în 1913 - 1914, apoi ca redactor la cotidianul "Românul" din Arad. Când a izbucnit Primul Război Mondial, tânărul sublocotenent a fost mobilizat în armata austro-ungară, dar, foarte curând după aceea, el a trecut în România, militând, alături de Take Ionescu și N. Filipescu, în campania filo-antantistă. Om de vastă cultură, poliglot desăvârșit, cunoscând fluent nu mai puțin de 14 limbi străine, Vasile Stoica s-a impus și ca luptător prin faptă și scris în acțiunea pentru fondarea și, după aceea, pentru recunoașterea internațională și consacrarea României Mari. Așa după cum ulterior avea să menționeze, într-o declarație păstrată la dosarul său din 1947, e a fost acela care a redactat proclamațiile către Țară și Armată lansate de regele Ferdinand I cu prilejul intrării României, în august 1916, în gloriosul Război al Unității Naționale din 1916 - 1919. S-a înrolat voluntar în armată, distingându-se în lupte, fapt pentru care a fost decorat cu "Virtutea Militară". A fost rănit și operat în mai multe rânduri, la Iași, capitala vremelnică a României în 1916 - 1918. Dar, deja la 5/18 aprilie 1917, potrivit deciziei Guvernului Ionel I. C. Brătianu și a Marelui Cartier General Român, Vasile Stoica a fost trimis, împreună cu Vasile Lucaciu, președintele Ligii Culturale, și preotul Ion Moța, în SUA, pentru a prezenta opiniei publice nord-americane adevărul despre acțiunea României în Războiul Mondial, iar în continuare pentru propagandă în folosul cauzei naționale și acțiune pentru reunirea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă dispuși să lupte, în cadrul unei legiuni aflate sub drapel american (peste 15.000 de oameni), pe frontul din Franța. În 1917 și mai târziu, Vasile Stoica avea să coopereze strâns cu toți ceilalți membrii ai emigrației române, în primul rând Epaminonda Lucaciu, dr. Nicolae Lupu și Ludovic Mrazec, iar, asupra faptelor petrecute, el avea să stăruie în volumele sale de conferințe ori de amintiri ca să nu mai vorbim de intensa activitate desfășurată în calitate de colaborator al unor celebre cotidiane nord-americane ("The New York Times", "The Washington Post", "The New York Herald Tribune", "The New Republic", "The Litteratury Digest" ș.a.). La începutul lunii iulie 1917, Vasile Stoica a fost primit de Robert Lansing, liderul Departamentului de Stat al SUA, și de N. Baker, titularul Apărării, pentru ca la confluența anilor 1917 - 1918 să efectueze un amplu turneu de conferințe, un prilej fericit de a angaja discuții cu fostul președinte Theodore ...