 |
 |
| Cărți |
|
|
| Monografie, critică, eseu |
| Contemporani |
| Dezvoltare personală |
| Istorie |
| Dosar |
| Drept |
| Clasici |
| SF, horror |
| Versuri |
| Junior |
| Business - Economie |
| Enciclopedii, dicționare |
| Trup, minte, spirit |
| Paranormal |
| Filosofie |
| Polițiste |
| Practic |
| Părinți |
| Psihologie, psihanaliză |
| Medicină |
| Thriller, aventuri |
| Naturiste |
| Religii |
| La taifas |
| Culinare |
| Aventurile copilăriei |
| Dragoste |
| Educație |
| Teatru |
| Turism |
| Limbi străine, dicționare |
| Umor |
| Western |
| Album |
| Capodopere |
| Bibliografie școlară |
| Război |
| Arte marțiale |
| Capă și spadă |
| Hai la joacă |
| Sport |
| Second hand |
|
|
| Reviste |
|
|
| Legislație, drept |
| Cuvinte încrucișate |
| Second hand |
|
|
| Hărți |
|
|
| Turistice |
|
|
| Softuri |
|
|
| E-books |
|
|
| CD-uri audio |
|
|
| Limbi străine, dicționare |
|
|
| Cele mai cumpărate |
|
|
| Terapia cu argilă
|
| Gangland
|
| Necropolis
|
|
|
| Noutăți în magazin |
|
|
| Creație și putere
|
| Sânge albastru
|
| Sub semnul Ideii Eur ...
|
| Karma norocului
|
| Ghidul peșterilor di ...
|
|
|
| Lista noutăților |
|
|
|
|
|
|
| EUROALIA+ |
|
|
| Program de afiliere
|
| Login afiliați
|
| Platforma SOL
|
|
|
| Pune o întrebare |
|
|
| SC CrysSoft SRL
|
Prin e-mail:
|
| Întrebări frecvente
|
|
|
|
Editura:
Amaltea
Coleția:
Star Wars, 25
roman s.f., 271 pag.
Format: 14x21,5 cm, cartonată
ISBN: 978-973-7780-87-4
Preț: 69,35 lei
Cod produs: CJM0004B
|
James Luceno, unul dintre cei mai populari autori, potrivit New York Times, oferă o nouă aventură din Star Wars care dezvăluie întâmplările și intrigile ce s-au desfășurat chiar înainte de "Episodul I: Amenințarea Fantomei".
Cuprinsă de lăcomie și corupție, Republica Galactică se destramă. În sistemele îndepărtate, unde Federația Comercială deține supremația asupra rutelor comerciale, tensiunea crește - în timp ce pe confortabilul Coruscant, centrul spațiului civilizat și sediul conducerii Republicii, câțiva senatori par deciși să investigheze problema. Iar cei care îl bănuiesc pe cancelarul suprem Valorum că joacă un rol în uneltire sunt uluiți mai ales când maestrul Jedi Qui-Gon Jinn și ucenicul său Obi-Wan Kenobi împiedică o tentativă de asasinare a cancelarului.
Criza crescând, Valorum convoacă de urgență un summit comercial. Când toți se adună, conspirațiile pecetluite cu bani mulți se înmulțesc vertiginos și nimeni nu este dincolo de suspiciune. Însă cea mai mare amenințare rămâne necunoscută pentru toți, în afara a trei membri ai Federației Comerciale care au intrat într-o alianță tulbure cu un lord întunecat. În vreme ce grupul de trei va fi mulțumit cu mai mulți bani și mai puține probleme, Darth Sidious are planuri mărețe, groaznice.
Este o vreme care îi pune la încercare pe toți cei ce se luptă să păstreze Republica unită - nimeni alții decât Cavalerii Jedi, cei care au fost mult timp singura speranță a galaxiei de a păstra pacea și dreptatea. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor, întâlnirea la nivel înalt se va sfârși într-un haos aprig, care depășește temerile tuturor...
cumpără acest produs ...
Cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată...
După o mie de ani de pace, Republica Galactică de fărâmițează. Pe Coruscant, în inima spațiului civilizat, lăcomia și corupția se răspândesc în Senat, dincolo de puterea cancelarului suprem Valorum de a le combate. Iar în sistemele îndepărtate, Federația Comercială domină căile spațiale cu navele ei uriașe.
Însă acum, chiar și Federația Comercială se află atacată din toate direcțiile, vânată de pirați și de bandiți, lovită de teroriști care cer sfârșitul practicilor ei tiranice.
Sunt vremuri care pun la încercare la încercare tăria tuturor celor care se luptă pentru unitatea republicii - nimeni alții decât Cavalerii Jedi, care de mult sunt singura speranță a republicii de a păstra pacea și dreptatea...
Fragment din carte
cumpără acest produs ...
Scăldându-se în lumina neîntreruptă a stelelor fără număr, cargobotul Federației Comerciale Profit lenevea la marginea vălului de nori de alabastru al Dorvallei.
Nedeosebindu-se de miile lui de frați, cargobotul semăna cu o farfurie al cărei centru fusese decupat pentru a crea două brațe-hangar gigantice și o sferă centrală pedunculată care găzduia reactoarele motoarelor de hiperspațiu ale uriașei nave. În față, brațele curbate aproape se atingeau, ca într-o încercare eșuată de a închide cercul. Însă, de fapt, spărtura se află acolo din fabricație, fiecare braț terminându-se în gheare de andocare colosale și în porțile căscate ale hangarelor.
Ca o fiară hămesită, o navă a Federației Comerciale nu încarcă, ci înfulecă mărfurile și, de aproape trei zile standard, Profitul s-a hrănit la Dorvalla.
Principalul produs al planetei îndepărtate era minereul de lommit, o resursă importantă în producția de videcrane din oțel transparent și de cupole pentru vânătorii spațiali. Transportoare greoaie duceau minereul extras pe orbită, unde încărcătura era transferată pe o flotă de barje autopropulsate, de bărci și de platforme de marfă, multe dintre ele fiind mari cât niște navete, toate purtând Flacăra Sferică, sigiliul Federației Comerciale.
Cu sutele, navele fără pilot se scurgeau între trasportoarele dorvalliene și cargobotul în formă de cerc, trase din breșa dintre brațele curbate de către raze de tractare puternice. Acolo, ghearele de andocare îmboldeau navele prin câmpurile magnetice de reținere care închideau fălcile rectangulare ale hangarelor.
Păzind turma de atacurile piraților sau ale altor bandiți, patrule de vânători stelari zburau cu motoare în cuarte și boturi ascuțite, lipsindu-le scuturile, dar având tunuri cu laser cu foc rapid. Droizii care pilotau navele răspundeau față de un calculator de control general aflat în sfera centrală a cargobotului.
La curba de la pupa a sferei centrale se înălța un turn de control. Puntea navei ocupa vârful, unde o siluetă învăluită în mantie pășea nerăbdătoare în fața unei serii de videcrane înclinate spre interior. Imaginea întreruptă cuprindea capetele îndepărtate ale brațelor-hangar și șuvoiul neîntrerupt de platforme, cu suprafețele lor dorsale sclipind în lumina soarelui. Dincolo de brațele și de platformele maronii, ruginite, se învârtea Dorvalla, alb-străvezie.
- Stare, șuieră silueta învăluită în mantie.
Navigatorul neimoidian al Profitului răspunse dintr-un scaun ca un tron, așezat sub podeaua lucioasă a pasarelei de pe punte.
- Ultima platformă de marfă este luată la bord, domnule comandant Dofine. Vorbirea neimoidiană, deși ritmată, prefera accentuarea primelor silabe și alungirea cuvintelor.
- Foarte bine, atunci, răspunse Dofine. Cheamă vânătorii stelari.
Navigatorul se roti în scaunul său pentru a sta cu fața la pasarelă.
- Așa de repede, domnule comandant?
Dofine își întrerupse mersul neîncetat pentru a-i arunca o privire bănuitoare camaradului său. Lunile petrecute în adâncul spațiului îi ascuțiseră atât de mult neîncrederea, încât nu mai era sigur de intențiile navigatorului. Oare îi punea la îndoială ordinele în speranța de a câștiga imagine sau exista un motiv bun de a amâna rechemarea vânătorilor stelari? Diferența îl neliniștea pe Dofine, căci risca să se facă de râs dacă își lansa suspiciunile și acestea se dovedeau greșite. Se hotărî să parieze pe faptul că întrebarea fusese pusă din grijă și că nu conținea provocări ascunse.
- Vreau să rechemi vânătorii stelari. Cu cât părăsim mai repede Dorvalla, cu atât mai bine.
Navigatorul dădu din cap.
- Cum doriți, domnule comandant.
Căpitan al echipajului de bază, format din ființe vii, al Profitului, Dofine avea doi ochi roșii ovali îndreptați în față, o falcă proeminentă și o gură ca o tăietură, cu buze de pește. Venele și arterele pulsau vizibil sub pielea verde-pal, pătată și încrețită. Mic pentru specia lui - piticania furnicarului său, îi ziceau unii pe la spate - trupul subțire îi era îmbrăcat într-o robă albastră și o mantie cu umeri căptușiți și canafi, mai potrivită pentru un cleric decât pentru un comandant de navă. Chiar și pălăria, un con înalt din material negru, sugera bogăția și poziția socială înaltă.
Navigatorul era îmbrăcat asemănător, cu o robă și o pălărie, deși mantia lui care mătura podeaua era complet neagră și mai simplă. Comunica prin aparatele care încercuiau scaunul de pilot ca o cochilie, folosind ochelari de citire a datelor, care îi acopereau ochii, și un comunicator în formă de disc, care îi ascundea gura.
Tehnicianul de comunicații al Profitului era un sullustan gușat și cu ochi limpezi. Ofițerul care folosea calculatorul de control central era gran - avea trei ochi și față ca de capră. Cu un cioc și cu pielea verde, contabilul adjunct al navei era un ishi tib.
Dofine ura să fie nevoit să suporte extratereștri pe puntea sa, dar era obligat să o facă drept compromis pentru companiile de transporturi mai mici care se aliaseră cu Federația Comercială; mici concerne ca Transporturi Viraxo și puternici constructori de nave ca TaggeCo și Hoersch-Kessel.
Droizii umanoizi se ocupau de toate celelalte sarcini de pe punte.
Dofine își reluase mersul când sullustanul vorbi.
- Domnule comandant, Minele Dorvalla anunță că plata pe care au primit-o este mai mică cu o sută de mii de credite ale Republicii.
Dofine flutură în semn de dispreț din mâna sa cu degete lungi.
- Spune-i să mai verifice cifrele o dată.
Sullustanul transmise punctul de vedere al lui Dofine și așteptă răspunsul.
- Susține că ați zis același lucru și când am fost ultima dată aici.
Dophine oftă teatral și făcu semn către un mare ecran circular din spatele punții.
- Arată-mi-o.
Imaginea mărită a unei femei umane, pistruiată și roșcată, apărea pe ecran când Dofine ajunse la el.
- Eu nu știu să lipsească vreun credit, spuse el fără vreo introducere.
Ochii albaștri ai femeii scânteiară.
- Nu mă minți, Dofine. Mai întâi au fost douăzeci de mii, pe urmă cincizeci, acum o sută. La cât va mai trebui să renunțăm data viitoare când Federația Comercială ne va face onoarea unei vizite?
Dofine îi aruncă o privire cu subînțeles ishi tib-ului, care îi răspunse cu un rânjet slab.
- Lumea voastră este departe de culoarele spațiale obișnuite, zise el calm către ecran. La fel de departe de Ruta Comercială Rimma ca și de Nucleul Comercial Corellian. Așadar, situația voastră cere cheltuieli adiționale. Firește, dacă sunteți nemulțumiți, puteți face oricând afaceri cu altă companie.
Femeia pufni într-un râs mâhnit.
- Altă companie? Federația Comercială le-a cucerit pe toate celelalte.
Dofine își întinse mâinile mari.
- Atunci ce mai înseamnă o sută de mii de credite în plus sau în minus?
- Extorcare, asta înseamnă.
Expresia acră pe care o adoptă Dofine se potrivea firesc feței sale căzute.
- Îți sugerez să înregistrezi o plângere la Comisia Comercială de pe Coruscant.
Femeia se enervă; nările îi fremătau și obrajii i se înroșiseră.
- Încă nu s-a terminat, Dofine.
Buzele lui Dofine schițară un zâmbet.
- Ah, încă o dată, te înșeli. Brusc, încheie transmisiunea, apoi se roti cu fața spre colegul său neimoidian.
Anunță-mă când procesul de încărcare s-a încheiat.
În adâncurile brațelor-hangare, droizii supravegheau dispunerea platformelor de mărfuri de la consolele de trafic aflate mult deasupra punții. Nave cocoșate, cu boturi bulbucate care le dădeau înfățișarea unor ființe vii. Platformele intrau cu elevatoarele repulsoare pornite, prin orificiile magneto-constrictoare ale hangarelor și erau dirijate în funcție de conținut și destinație, așa cum era acestea descrise de codurile întipărite pe carene. Fiecare braț-hangar era împărțit în trei zone de câte douăzeci de etaje înălțime, delimitate de uși-ghilotină. În mod normal, zona trei, cea mai apropiată de sfera centrală era umplută prima. Însă platformele care conțineau bunuri pentru alte destinații decât Coruscant sau alte lumi din Nucleu erau îndreptate către calea de andocare din zonele unu sau doi, indiferent de momentul în care erau aduse la bord.
Împrăștiați peste tot prin hangare erau roboți de securitate purtând puști de luptă BlasTech modificate, unele cu capete pentru pulverizare. Dacă droizii de lucru puteau fi șerpi goi pe dinăuntru, modelele PK cu gât flexibil, GNK pătrățoși sau ridicători de marfă binari cu picioare plate, droizii de securitate păreau a fi fost inspirați de structura scheletului oricăreia dintre formele de viață bipede ale galaxiei.
Lipsindu-i atât capul rotund, cât și musculatura din aliaj a vărului său apropiat, droidul de protocol, robotul de securitate avea un cap semicilindric îngust, care se ascuțea în față într-un procesor vocal și, la capătul opus, se curba peste un gât rigid, înclinat spre spate. Totuși, ceea ce îl scotea pe droid în evidență era rucsacul lui pentru amplificarea semnalului și antenele retractile care ieșeau din el.
Cei mai mulți dintre droizii care formau forța de securitate a Profitului erau simple apendice ale calculatorului de control central al cargobotului, însă câțiva fuseseră echipați cu o cantitate mică de inteligență. Frunțile și pieptarele acestor comandanți uscățivi erau marcate cu însemne galbene asemănătoare unităților militare, deși nu de dragul celorlalți droizi, ci pentru carnea și oasele față de care acești comandanți răspundeau în final.
OLR-r era un astfel de comandant.
Cu pușca cu laser strânsă în ambele mâini și ținută în diagonală pe piept, droidul stătea în zona doi a brațului-hangar de la tribordul navei, la jumătatea distanței dintre cele două uși-ghilotină care delimitau acel spațiu imens. ORL-4 era conștient de activitatea din jurul lui - șuvoiul de platforme de mărfuri care se mișcau spre zona trei, zgomotul altor platforme care se mișcau pe punte, zbârnâiturile și clinchetele neîncetate ale mașinăriilor în mișcare - însă doar vag. În schimb, OLR-4 primise sarcină de la calculatorul central să fie atent la orice lucru neobișnuit - orice eveniment care ieșea din parametrii de acțiune definiți de calculator.
Bufnitura răsunătoare care însoți oprirea unei platforme de mărfuri din apropiere se încadra, date fiind dimensiunile navei, foarte bine în acei parametri. De asemenea, la fel erau și sunetele care ieșeau din interiorul platformei, care ar fi putut să fie atribuite mișcării mărfurilor de orice fel aflate la bordul ei. Însă același lucru nu se putea spune și despre șuieratul valvelor de presiune ori despre zgomotele și țăcăniturile metalice care anunțau ridicarea înceată a trapei circulare din față, deosebit de mari, a platformei.
Capul lung al lui OLR-4 pivotă și senzorii lui optici oblici se fixară asupra platformei. Mărită și clară, fotografia captată fu transmisă calculatorului de control central, care, instantaneu, o compară cu un catalog de imagini similare.
Se observară nepotriviri.
Chiar în timp ce fotoreceptorii lui OLR-4 cercetau trapa care se ridica, alți droizi de securitate se grăbeau deja să ocupe poziții peste tot în jurul platformei suspecte. OLR-4 își așeză piciorul ca un bocanc într-o postură de luptă și își ridică arma cu laser.
Trapa deschisă ar fi trebuit să dezvăluie interiorul platformei, dar, în schimb, arătă ceea ce părea a fi încă o trapă bine închisă. OLR-4 chiar reuși să identifice compoziția trapei interioare, însă procesorul lui slab nu făcea față sarcinii de a înțelege ceea ce vedea. Acesta era domeniul calculatorului de control central, care era rapid la rezolvarea problemei - deși nu destul de rapid.
Înainte ca OLR-4 să se poată mișca, trapa interioară se telescopă cu destulă forță pentru a proiecta doi droizi de securitate și trei de lucru până la jumătatea hangarului. Imediat, OLR-4 și alți trei deschiseră focul asupra berbecului și a platformei de mărfuri, însă razele de laser erau respinse și ricoșau prin cală.
Doi droizi săriră pe platforma largă, sperând să atace aparatul de lovit din spate, însă eforturile lor fură în van. Razele de laser îi loviră pe ei mai întâi spulberându-l pe unul dintre ei și aproape nimicindu-l pe altul. Doar atunci își dădu OLR-4 seama, cu posibilitățile lui limitate, că în spatele berbecului erau inamici. Și, judecând după precizia razelor de laser, intrușii erau din carne și oase.
Cu platforme de marfă plutind pe deasupra și cu o sută de droizi de lucru continuând să își vadă de treburile lor, indiferenți la lupta care se purta în mijlocul lor, OLR-4 țâșni într-o parte, trăgând continuu și hotărât să câștige o poziție mai bună față de intruși. Razele îl căutară în timp ce se mișca, sfârâindu-o pe lângă cap și umeri și zburându-i printre picioarele care alergau.
În fața lui, doi droizi de securitate își pierduseră capetele din cauza unor lovituri bine țintite. Un al treilea rămase intact, dar, cu toate acestea, se prăbuși pe punte, orbit fără scăpare de descărcări electrice sălbatice, sclipitoare.
Monitoarele interne ale lui OLR-4 îi spuseră că arma cu laser i se supraîncălzea și era aproape de a rămâne fără energie. Deși evident cunoscând predicția droidului, calculatorul de control central nu își anulă ordinele; așa că OLR-4 continuă să tragă în timp ce încerca să cotească în spatele berbecului.
În dreapta lui, un alt droid fu aruncat de pe platformă, trunchiul său descriind cercuri stângace în timp ce zbura prin hangar, unde se ciocni cu o platformă care se așeza. Un droid cu un picior lipsă țopăia în timp ce trăgea, până când piciorul sănătos îi fu suflat de sub el și căzu, alunecând pe punte și împroșcând scântei din bărbia cu procesor de vorbire.
OLR-4 se mișcă în stânga și în dreapta, ferindu-se de razele de laser. Aproape ajunse la platformă când o rază îl nimeri în umărul stâng, făcându-l să se rotească într-un cerc complet. Se împletici, dar, cumva, reuși să rămână drept, până când o a doua rază de laser îl lovi în umărul celălalt. Descriind un alt cerc, ateriză pe spate, cu picioarele prinse sub platformă. Privind în sus, zări trupa înarmată care se infiltrase în cargobot: douăsprezece ființe bipede, în carne și oase, vârâte în costume mimetice și în armuri negre, cu fețele acunse în spatele măștilor de respirat ale căror dispozitive de reciclat oxigenul semănau cu niște colți.
Fotoreceptorii lui OLR-4 se concentrară asupra unui om cu părul negru și lung care i se revărsa în bucle groase pe umerii lați. Servomotoarele brațului drept al droidului se strânseră pe trăgaciul armei cu laser, dar singurul răspuns al puștii epuizate și supraîncălzite fu un bâzâit îndurerat, în timp ce îi scădea energia și se închidea.
- Ah... oh, spuse ORL-4.
Zărindu-l, omul cu păr lung se întoarse și trase.
Senzorii de căldură ai lui OLR-4 ajunseră la roșu, iar sistemele lui supaîncărcate gemură. Cu circuitele topindu-se, transmise o ultimă imagine la calculatorul de control central, apoi se stinse...
Vuietul liniștitor al aparatelor de pe puntea Profitului fu întrerupt de un zgomot strident venit de la matricea de scanare. Alunecând pe pasarela de comandă, Daultay Dofine îi ceru amănunte droidului aflat la scaner.
- Monitoarele de rază lungă raportează un grup de mici nave care avansează cu toată viteza spre poziția noastră, răspunse droidul cu o voce monotonă și metalică.
- Ce? Ce-ai spus?
Sullustanul detalie.
Autentificatorii identifică navele ca fiind Forme Invizibile și o navă de susținere de clasă Furtună.
Dofine căscă gura.
- Un atac?
- Domnule comandant, intonă droidul, navele continuă să avanseze.
Dofine făcea semne disperate spre ecranul neobișnuit de mare.
- Vreau să le văd!
Pornise către ecran, când un alt sunet îngrijorător se auzi, de data aceasta dinspre consola ofițerului de sisteme, care se afla și ea sub pasarelă.
- Calculatorul de control central anunță o tulburare în zona doi a brațului-hangar de la tribord.
Dofine se holbă la gran.
- Ce fel de tulburare?
- Droizii trag într-una dintre platformele de mărfuri.
- Mașinării fără creier! Dacă strică vreunul dintre transporturi...
- Domnule comandant, vânătorii stelari sunt pe ecran, raportă sullustanul.
- S-ar putea să fie doar o eroare, continuă granul.
Clipind, ochii roșii ai lui Dofine țâșniră de la un extraterestru la altul, cu o îngrijorare tot mai mare.
- Vânătorii spațiali schimbă vectorul. Se despart în două grupuri. Sullastanul se întoarse spre Dofine. Zboară în stilul Frontului Nebula.
- Frontul Nebula! Dofine se duse în grabă la ecran, apoi își ridică degetul arătător lung și gros pentru a arăta nava de susținere neagră ca smoala.
- Nava aia...
- Șoimul-Liliac, zise iute sullustanul. Nava căpitanului Cohl.
- Imposibil! se răsti Dofine. Chiar ieri s-a raportat că e la Malastare.
Cu gușile tremurând ușor, sullastanul se uită la ecran.
- Dar este nava lui. Și unde se ivește Șoimul-Liliac, Cohl nu e departe!
- Vânătorii stelari intră în formație de atac, anunță droidul.
Dofine se întoarse spre navigator.
- Porniți sistemele defensive!
- Calculatorul de control central raportează foc de laser continuu în hangarul de la tribord. Opt droizi de securitate distruși.
- Distruși?
- Sistemul defensiv este fixat pe vânătorii stelari ai Frontului Nebula. Câmpurile deflectoare sunt ridicate...
- Vânătorii stelari trag!
O lumină puternică explodă dincolo de videcranele rectangulare și scutură puntea destul de puternic pentru a dărâma un droid din picioare.
- Turbo-laserele răspund!
Dofine trecu la videcrane la timp pentru a vedea linii de lumină roșie, pulsânde, țâșnind dintre bateriile montate pe mijlocul cargobotului.
- Unde sunt întăririle cele mai apropiate de noi?
- La un sistem stelar distanță, zise navigatorul. Achizitorul. Mult mai bine înarmat decât Profitul.
- Trimite un semnal de ajutor!
- Este înțelept, domnule comandant?
- Dofine înțelese implicațiile. Salvarea era întotdeauna un eveniment umilitor. Însă Dofine era sigur că ar fi putut scăpa de rușine protejând transportul Profitului.
- Tu fă cum îți zic, îi spuse navigatorului.
- Grupurile de vânători spațiali se formează pentru a doua rundă, raportă sullustanul.
- Unde sunt vânătorii spațiali? De ce nu pornesc la atac?
- I-ați chemat înapoi, domnule comandant, îi aminti navigatorul.
Dofine gesticulă disperat.
- Bine, relansați-i, relansați-i!
- Calculatorul de control central cere permisiunea de a izola zona doi a hangarului de la tribord.
- Închideți-o! bolborosi Dofine. Închideți-o acum!
Fragment din carte
cumpără acest produs ...
Fost tâmplar, ghid de călătorii și scenarist, James Luceno este poate cel mai bine cunoscut pentru colaborarea la seria Robotech alături de prietenul său, răposatul Brian Daley, și pentru adaptările după filmele Umbra și Masca lui Zorro. Locuiește în Annapolis, Maryland, dar poate fi adesea întâlnit în locuri umede și calde de la sud de graniță.
cumpără acest produs ...
|
Disponibilitate: Produsul se află pe stoc în depozitul propriu CrysSoft Euroalia. Stocul se actualizează zilnic.
Termen de livrare: pachetele sunt expediate în 1-2 zile lucrătoare de la confirmarea comenzii și ajung la destinație în 3-5 zile lucrătoare. Produsele sunt expediate direct din depozitul nostru, prin Poșta Română în sistem ramburs.
Taxe poștale: gratuit pentru pachetele de peste 150 de lei, între 6 și 8 lei pentru comenzi sub 75 de lei și reduceri progresive între 75 și 150 de lei.
Cadou: Pachetele ce conțin cărți primesc cadou un semn de carte, indiferent de valoarea comenzii!
|
Comentarii:
Nu există nici un comentariu...
Adaugă un comentariu...
|
Vă mai recomandăm:
|
|
